Aceasta "mama" care isi face "educatia" prin strainatate la numai 17 ani, nu va renunta niciodata la "experientele" traite ...acolo. Daca vreodata va veni sa-si ia copilul, ceea ce personal eu nu cred, aveti la dispozitie prevederile Legea nr. 257 /2013 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Potrivit dispozitiilor ei, parintii care pleaca la munca in strainatate si isi lasa copiii acasa sunt obligati sa desemneze o persoana care sa se ocupe de intretinerea acestora, pe toata perioada absentei lor. Astfel, cu minimum 40 de zile inainte de a parasi tara, parintii au obligatia de a anunta serviciul public de asistenta sociala de la domiciliu, specificind in grija cui isi vor lasa copilul sau copiii. Mai precis, acestia vor trebui sa desemneze o persoana din familia extinsa ( rudele pana la gradul IV inclusiv) care sa indeplineasca conditiile materiale si garantiile morale necesare cresterii si ingrijirii unui copil sau unor copii. Procedura este ceva mai lunga, continua la tribunal, instanta se pronunta in termen de 3 zile printr-o hotarare care va cuprinde mentionarea expresa a indatoririlor persoanei delegate sa creasca minorul, si dupa aceea, aceasta hotarire se aduce si la cunostiinta primarului respectivei localitati.
Sfatul nostru este urmatorul. Cind mama doreste sa-si ia copilul, tatal copilului spune ca si-a gasit un loc de munca in strainatate si notifica serviciul public de asistenta sociala numindu-va pe dvs persoana careia i se incredinteaza copilul. Este o solutie temporara dar care se va permanetiza.
Domnule consilier, invatati un om sa spere la ce nu se va realiza si la a lasa un copil fara parinti.
O inteleg pe bunica, dar poate face un copil daca doreste, acel copil nu e al ei si basta. Indiferent ce declaratie da tatal mama e alt om, diferit fata de tata si daca vine sa-l ia, acea declaratie o va ajuta.
Ea nu avea nicio obligatie sa declare ca pleaca, pentru ca a lasat copilul cu tatal asa cum, daca tatal ar l;asa copilul cu bunica, ea il poate lua fara probleme.
Atatas timp cat 1 e mai mic decat 2, parintele va avea prioritate in fata bunicului copilului. Pentru ca e mai bine pentru copil.
Va fac cunoscuta recomandarea 874 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei : "copiii nu trebuie sa mai fie considerați proprietatea părinților, ci trebuie să fie recunoscuți ca indivizi având propriile drepturi și nevoi". ( The Parliamentary Assembly of the Council of Europe RECOMMENDATION 874 (1979) of [1] on a European Charter on the Rights of the Child "a. Children must no longer be considered as parents' property, but must be recognised as individuals with their own rights and needs;").
Aceeași recomandare precizează si necesitatea ca minorii să aibă propriul avocat oficial în caz de conflict între părinți.
Va multumesc... sta la baza interesului copilului bla-bla.
Tocmai pentru ca are propriile nevoi si pentru ca una dintre nevoi e aceea de a avea parinti, una de baza, elementara, mutilanta uneori... legea intelege asta si ajuta minorul sa se alature unui parinte sau ambilor, in cazul in care este primit de parinti, ingrijit etc.
Legea nu da prioritate mamei la ingrijirea minorului ca e mai bine pentru mama, nu, ci pentru ca e mai bine pentru minor. Incerc sa va spun asta... legea nu protejeaza mama ca e mama si are pe buletin: minorul x imi apartine pe principiul "eu te-am facut, eu te omor"... ci legea protejeaza copiii si nevoia lor de parinti.
Cum va spuneam in cazul meu,tatal copilului a vrut copilul pentru a-l lasa in cresterea parintilor lui si nu pentru a-l creste alaturi de el si actuala concubina,si atunci instanta ce a hotarat!?ca este in interesul copilului sa stea alaturi de parinti sau in cazul meu de mama.Eu am fost practic obligata sa plec afara din tara pentru a-mi putea recupera copilul.Nici acum nu-mi vine sa cred ca,copilul meu ajunsesera sa-i zica mama bunicii lui si pe mine sa nu ma recunoasca si asta datorita faptului ca-mi interziceau iar in instanta minteau zicand ca eu eram cea care nu se interesa dar dovezile nu mint niciodata.