Realizarea comunicarii in cazul refuzului primirii sau neridicarii de la oficiul postal

1. Prezumția de nevinovăție este o instituție care se aplică în dreptului penal, iar aici nu e vorba de penal și de vinovăție.

2. Este vorba despre sarcina probei, adică despre cine este obligat să facă dovada comunicării/necomunicării actelor.
Destinatarul a făcut dovada trimiterii printr-un serviciu poștal a actelor supuse comunicării prin scrisoare recomandată, iar expeditorul nu a ridicat corespondența în mai multe rânduri.
Ce ar putea să dovedească mai mult de atât expeditorul?
Nu ar trebui ca din acest moment sarcina probei să revină destinatarului, adică acesta să fie cel care să dovedească motivul pentru care nu a ridicat corespondența?

;)
Lumea s-ar întoarce cu susul în jos în cazul în care destinatarul ar fi exonerat total de orice răspundere prin simplul fapt că nu și-a ridicat corespondența.
Nicăieri în lume nu este permis așa ceva.

Patrick_ a scris:

Destinatarul a făcut dovada trimiterii printr-un serviciu poștal a actelor supuse comunicării prin scrisoare recomandată, iar expeditorul nu a ridicat corespondența în mai multe rânduri.
Ce ar putea să dovedească mai mult de atât expeditorul?
Nu ar trebui ca din acest moment sarcina probei să revină destinatarului, adică acesta să fie cel care să dovedească motivul pentru care nu a ridicat corespondența?

Pana la urma care este destinatarul trimiterii, si care este expeditorul? Nu are nicio logica e ati afirmat mai sus (fara suparare).

;)
Lumea s-ar întoarce cu susul în jos în cazul în care destinatarul ar fi exonerat total de orice răspundere prin simplul fapt că nu și-a ridicat corespondența.
Nicăieri în lume nu este permis așa ceva.

Pana la urma care este destinatarul trimiterii, si care este expeditorul? Nu are nicio logica e ati afirmat mai sus (fara suparare).

Exista vreun articol de lege, ceva, in care sa fim obligati sa ne ridicam corespondenta?
Sincer, nu iau partea celui care este de "rea-credinta", dar nu poate exista obligatia de a ridica toata corespondenta nicaieri.
Daca am cutia postala plina cu tot felul de imprimate, de "oferte", pliante, etc., cine ma obliga sa le si citesc si sa ma duc sa si cumpar din ce scrie acolo?
İar aici, nu sunt de acord cu toata "penuria" asta de pliante care mai mult ma incurca, iar asa, cand le vad indesate in cutia mea postala, le iau cu snopul si le arunc, existand posibilitatea sa arunc din greseala si acele formulare f22 de instiintare de la posta, nu?
İata un motiv real pentru care nu am stiut de exista unei "recomandate" pe numele meu.
Din pacate, nu am posibilitatea sa reclam faptul ca am cutia postala ocupata zilnic de cataloage si pliante, nu am cui!
Vedeti cum ne invartim in jurul cozii, cu obligatia de a ne ridica tot ce ne vine la cutia postala?
Dar daca din greseala avizul ne cade din cutia postala si vine cineva in scara blocului si il arunca? Cine il obliga pe acela sa puna la loc avizul? Nimeni.
Cum pot eu demonstra ca am am fost de buna-credinta, dar nu stiu ce s-a intamplat cu acel aviz de instiintare?
Pai atunci, este corect ca expeditorul trimiterii poate sa ma acuze de orice, doar depunand factura fiscala ca a trimis acea trimitere inregistrata?
Eu nu am auzit de obligativitatea ridicarii corespondentei si citirii a tot ce exista in cutia postala (mai ales pliantele cu tot felul de oferte de care nu am nevoie, ocupand spatiul destinat corespondentei adevarate.

Nu există obligativitatea de a ne ridica corespondența, doar că dacă nu o ridicăm și expeditorul face dovada că a trimis acea corespondență procedura se consideră îndeplinită și e pe riscul destinatarului dacă vrea să afle sau nu de acea comunicare.

Exemplul tipic este cel al neridicării înștiințării de către poliția rutieră cu privire la obligația de a comunica în termen de 5 zile a datelor persoanei care a condus autovehiculul.
Dacă nu se ridică înștiințarea, poliția întocmește proces verbal, iar dacă „destinatarul” atacă în instanță acele procese verbale cu plângere contravențională și poliția face dovada că a depus la poștă înștiințarea, plângerea contravențională e respinsă (cu mici excepții).

În altă ordine de idei, expditorul nu vă acuză de nimic, dar în nici un caz nu poate fi de vină pentru că destinatarului îi este cutia de poștală plină de altceva și nu mai încape avizul de comunicare a recomandatei. :)

Chiar considerați că dacă avizul nu mai încape pentru că în cutia poștală se depun alte lucruri aiurea este mai mare vina expeditorului decât cea a destinatarului?

În concluzie, atâta timp cât există prevederi legale prin care procedura de citare/comunicare judiciară se consideră îndelinită chiar dacă destinatarul nu a luat cunoștință de acele acte, dacă sunt îndeplinite anumite conduții, înseamnă că i se atribuie și acestuia o responsabilitate și niște obligații. Adică nu se poate sta și invoca faptul că „nu am știut” sau „nu am primit”. Dacă expeditorul respectă procedura legală, chiar dacă destinatarul nu primește se consideră că i s-au comunicat actele respective.

Nu e vorba dacă lucrurile se potrivesc sau nu cu logica cuiva ci e vorba de logica pe care a avut-o în vedere legiuitorul.
Vezi de exemplu art. 163C.pr.civ.

ART. 163 C.pr.civ. Procedura de comunicare
(1) Comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.
...
(3) Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. În lipsa cutiei poştale, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare care trebuie să cuprindă:
...
f) menţiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se comunica citaţia. ...
g) menţiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;


La fel este și în procedura penală și în orice procedură care presupune comunicarea unor acte. Nu se poate bloca procedura respectivă doar pentru că destinatarul refuză să primească citația sau actele comunicate sau invocă faptul că „nu a știut”.

Discutam, din nou, pe langa subiect. Invocati procesul civil si penal. Nu dicutam despre astfel de cazuri. Parerea mea proprie este ca in celelalte situatii (cele despre care discutam) legea nu este foarte explicita si castiga partea care are un avocat mai bun. Apropo de experiente proprii, eu am castigat pe un astfel de caz, pentru ca partea adversa nu a putut dovedi clar ca a facut comunicarea unui proces verbal in termen.
Eu consider ca procedura de comuniccare se considera indeplinita cand poti dovedi acest lucru. Daca nu poti comunica prin posta, exista modalitati alternative legale de comunicare ce pot fi exploatate, asta apropo de buna credinta a expeditorului.

Exact acelasi lucru incerc sa explic si eu, doar ca nu mi se accepta \"dpdv postal\", si se incurca termenii de \"destinatar\" si \"expeditor\", de ajungem sa nu mai intelegm nimic.
Revin, sper sa se inteleafa faptul ca daca as fi eu in situatia de a invoca \"nu am stiut\", ar fi logic sa mi se dea voie sa si sa dovedesc de ce \"nu am stiut\" ca am avut un aviz in cutia postala, nu sa mi se considere comunicat cuprinsul scrisorii recomandate, pentru ca nimeni din posta nu are voie sa vada ce este in interiorul ambalajului, decat cu exceptia cazuzului in care exista suspiciuni ca inauntru ar exista valori care trebuiau incadrate la altfel de trimiteri postale (İar asta nu prea se face, decat daca se vede prin ambalaj ca sunt bani, etc.).
De altfel, atata timp cat trimiterea este la dispozitia destinatarului, nimeni nu este obligat sa insiste cu predarea ei zilnic, ar insemna ca postasul sa nu faca altceva decat sa bata pe la usile respective la orice ora din zi si noapte ca sa gaseasca destinatarul acasa, nu?
Domnule Patrick, poate va supar, dar tot nu am inteles unde scrie ca sunt obligata sa citesc corespondenta care imi este depusa la cutie? Unde scrie ca sunt obligata sa ma duc la posta sa ridic orice?
Exista vreun articol de lege in acest sens in care sa prevada obligatia mea de a-mi ridica, respectiva corespondenta?
Si nu pun aceste intrebari degeaba.
Referitor la afisarea pe poarta casei (daca nu am cutie postala si sa zicem ca stau la curte), iar mi se pare ciudat. Da, asa zice legea, dar trece oricine pe strada si poate lua citatia, sau incepe o ploaie torentiala si o distruge. Sau vine un caine si o ia :)
Sau pe usa apartamentului (oricine o poate lua, sau sunt plecata pentru o perioada mare de timp de acasa, fara sa pot dovedi ca am "viza" pe pasaport, ca pot fi si sejur, o zi la Ploiesti, alta la Sinaia, etc, fac un tur cu biticlul prin tara).
İar subiectul este deschis pentru comunicarea prin "recomandata postala", nu este vorba despre o cerere de chemare in judecata (care si ea vine ambalata frumos in plic, avand numar de inregistrare postal).
:D Chiar a inceput ploaia acum, dupa atata caldura....ne mai racorim si putem gandi "la rece" situatiile care se pot ivi.