Realizarea comunicarii in cazul refuzului primirii sau neridicarii de la oficiul postal

[ link extern ]

(2)Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot s-o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.

(4)Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.


eu ma mir ca va bateti capul

@truta_marian: aveți dreptate.
Asta vroiam să spun. Trebuie făcută dovada faptului că nu ai avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre comunicarea respectivă. Nu poți doar pur și simplu invoca faptul că nu ai primit în poștă avizul poștal.

tarkan a scris:

dar tot nu am inteles unde scrie ca sunt obligata sa citesc corespondenta care imi este depusa la cutie? Unde scrie ca sunt obligata sa ma duc la posta sa ridic orice?
Exista vreun articol de lege in acest sens in care sa prevada obligatia mea de a-mi ridica, respectiva corespondenta?

Am scris mai sus că nu există o lege să vă oblige la ridicarea corespondenței, doar că dacă nu o faceți, o faceți pe riscul D-voastră, adică asumându-vă riscul ca procedura să se considere a fi îndeplinită, cu toate consecințele ce decurg din asta.

Cât depsre faptul că vine ploaia și dispare înștiințarea lipită pe poartă și asta se face tot pe riscul destinatarului, conform legii, care permite o asemenea modalitate de comunicare.
Dacă nu vrea să primească citația și nici nu are cutie poștală, își asumă riscul de a dispărea acea înștiințare.

Nu se poate porni de la premisa că trăim în pădure în singurătate. Orice persoană are o adresă de domiciliu sau de rezidență prevăzută în actul de identitate, ceea ce prespune că i se pot comunica orice fel de acte sau citații din partea autorităților, lucru normal în orice stat civilizat (în nici un stat normal cu oameni normali nu se invocă faptul că nu are omul cutie poștală, sau că nu-i incape avizul în poștă).

Deci dacă unei persoane nu-i pasă și nu depune minima diligență în acest sens, își asumă riscul de a se trezi cu vreun proces verbal care se consideră comunicat sau chiar cu vreun proces în care a fost parte și habar nu avea de el.

În situația în care din motive justificate, de bună credință fiind, nu are cunoștință de actele comunicate, va putea invoca asta în fața instanței și așa cum spunea truta_marian, poate câștiga procesul, dar niciodată nu e sigur, existând riscul de a nu putea face dovada neîndeplinirii procedurii de comunicare sau citare.
Deci, oare merită riscul de a plăti o amendă contravențională fără să știi de existența procesului verbal doar pentru că nu ai ridicat corespondența, sau riscul de a te trezi cu un proces pierdut tot pentru acest motiv?

Puteți fi sigur că în fața instanței nu ține motivul cu ploaia, cu dezlipitul citației luată de vânt, sau etc. Credeți că judecătorului ar trebui să-i pese de faptul că se invocă „dezlipirea” înștiințării atâta vreme cât s-a încercat toate celelalte metode de comunicare iar în ultimă instanță, s-a recurs la procedura afișării, procedură prevăzută de lege?

@milika
Asta am inteles, dar subiectul este despre o scrisoare recomandata depusa la posta si as dori sa stiu daca exista text de lege care sa ma oblige sa ridic corespondenta zilnic, sau la cateva zile distanta. Am zis ca nu degeaba am intrebat, ii poate fi de folos utilizatorului care a deschis acest subiect.
Chiar daca a depus o scrisoare deschisa cu valoare declarata, (cu nota inventar), intra tot in sfera trimiterilor de corespondenta postala, este avizata identic, are aceleasi motive de retur.
İar daca intre nota inventar si buletinul de expeditie exista neconcordante, nu cred ca este corect sa \"instiintezi\" destinatarul ca a primit altceva decat ce este in interior (am auzit de astfel de cazuri frecvent in ultima vreme).
Discutabil si cu privire la afisarea acelui proces verbal (am scris mai sus de ce). Nu mi se pare corect sa se considere ca am fost instiintata, fara sa ma pot apara. Nu mai doresc sa continui pe subiectul cu afisarea, cand subiectul de aici este despre trimiteri postale gen \"recomandate\" (plicuri sigilate).

Asa cum a mai fost spus, nici eu nu cunosc sa existe o prevedere legala care sa oblige pe "cineva" sa ridice in mod obligatoriu corespondenta. Cu toate acestea, pentru simplificarea unor proceduri judiciare se prezuma anumite lucruri cum ar fi faptul ca se considera, pt anumite situatii, comunicarea unor documente ca fiind indeplinita. Ceea ce cred eu ca sa distinge greu este faptul ca legea distinge intre relatia unei instante de judecata (de exemplu) - parti si intre doua parti civile anume. Se poate observa ca prezumtiile despre care discutam curg in folosul instantelor, parchetelor etc.

Sunt surprins, aproape consternat de viziunile exprimate, toate fiind IN SENSUL SUCCESULUI COMUNICARII, de parca ar fi necesar sau obligatoriu ca asa ceva sa se intample! Dpdv al destinatarului exista doar obligatii, nu si drepturi? Nu este si el om, nu mai exista "drepturile omului"??

Are cineva dreptul de a nu raspunde la telefon in situatia in care vede numarul apelantului si decide sa nu raspunda? DA, ARE.
Are cineva dreptul sa NU ridice o recomandata dupa ce vede ca expeditorul este "neagreat"? DA, ASA AR TREBUI.

Poate cineva sa decida ca pentru o perioada sa nu fie deranjat nici prin telefon si nici prin email, scrisori sau alte mijloace DE CATRE NIMENI? DA, ASA TREBUIE!

Prezumarea ca expeditia unei scrisori (sau mai multe expeditii) ar insemna comunicare este de noaptea mintii!