Intrebarea mea este una strict teoretica - si imi cer scuze in avans daca e proasta.
Conform CP, falsul in declaratii consta in "declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutie de stat ori unei institutii publice, sau de interes public, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acestei consecinte".
Acum, falsul prin omisiune este fals in declaratii? Dar omisiunea de a declara - cind, conform legii, exista obligatia declaratiei?
Pentru a ma face mai usor inteles, voi da un exemplu ipotetic. Sa presupunem ca nu mi-am declarat un venit - desi legea imi cere sa-l declar. E limpede ca astfel comit evaziune fiscala. Dar comit cumva si infractiunea de fals in declaratii prin aceea ca am omis sa fac respectiva declaratie?
Pe scurt, omisiunea de a declara - in conditiile in care legea te obliga sa declari - este fals in declaratii?
Formele gandirii logice... aceasta e ”problema teoretica”?! Daca era o problema teoretica inteleg ca ati rezolvat acum...
Cum inscrieti dv aceste judecati (referitoare la declararea venitului – cf cazului ipotetic prezentat) in patratul logic? Ce raporturi credeti ca exista intre judecatile privind declaratiile?
Daca dv nu ati fi stiut exact ce urmariti, si ati fi fost in locul nostru, citindu-va mesajul initial nu v-ar fi dus mintea la o... constructie logica... ”Intrebare strict teoretica” – adica, tzine de teoria dreptului... pt ca faceti referiri la codul penal, dupa care ne aruncati in codul fiscal, dar de fapt trebuie sa nimerim undeva intre cele doua coduri...
Orice propozitie care incepe cu ”daca” e moarta din start.B-)
in materie fiscala omisiunile sunt sancţionate şi interpretate drept fals în declaraţie.Daca ati uitat sa depuneti declaratia , existand obligatia de a o depune....sau de a declara tot ceea ce ar fi trebuit declarat , nu doar in parte si nu in mod eronat..inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor declarate .
In declaratiile de avere ale demnitarilor, spre exemplu, acestia trebuie sa isi declarare toate bunurile si veniturile...faptul de a nu declara toate acestea , sau a le diminua ..a ,,uita" sa mentioneze si un anumit bun sau venit, se considera ,,fals in declaratii prin omisiune". Deci ..ai uitat sa declari= ai omis.
Am vazut cateva spete si am constatat ca intre fapta de fapta de evaziune fiscala si infractiunea de ,,fals intelectual " se poate naste un concurs. I
Falsul intelectual -
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor de fals,
reglementate in cap. III, t. VII, art.289, C. pen., partea speciala si consta in falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari.
-Decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie: Omisiunile sau inexactitatile in contabilitate constituie evaziune fiscala complexa si se pedepsesc cu inchisoare de la doi la opt ani
Cele doua reglementari sunt prevazute in legea contabilitatii si in legea privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Legea contabilitatii incadreaza aceste fapte la fals intelectual, in timp ce legea evaziunii le incadreaza la evaziune fiscala complexa. Pedeapsa pentru fals intelectual este de la unu la cinci ani, iar cea pentru evaziune de la doi la opt ani.
Decizie emisa in ianuarie 2008
Recursul inaintat de Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, a vizat "incadrarea juridica a faptei de a efectua inregistrari inexacte sau de a omite inregistrarile in contabilitate, respectiv raportul dintre infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si cea de fals intelectual prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilitatii".
Legea numarul 241 din 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale stabileste o pedeapsa cu inchisoarea de la doi la opt ani si interzicerea unor drepturi pentru faptele prevazute la art. 9 alin 1 lit. b si c, savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Faptele prevazute la acest articol sunt omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate si respectiv evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive.
In schimb, Legea contabilitatii numarul 82 din 1991 vizeaza faptele facute cu intentie. Textul de lege arata ca "efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii". Falsul intelectual se pedepseste, conform Codului penal, cu inchisoare la unu la cinci ani.
Decizie mai dura
In recursul in interesul legii promovat, Procurorul general a sustinut opinia anumitor instante conform careia faptele mentionate constituie infractiuni de evaziune fiscala (art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/ 2005) si de fals intelectual (art. 43 din Legea nr. 82/1991), aflate in concurs real.
Din punctul meu de vedere , elementul material se comite atat prin actiune , cat si prin inactiune (omisiune ).Ma refer la falsul in declaratii.
Pentru existenta infr. de fals in declaratii este necesara indeplinirea conditiei cu privire la situatia-premisa, si anume preexistenta vreuneia din acele situatii in care simpla declaratie facuta in fata organului competent sa primeasca astfel de declaratii este producatoare de consecinte juridice.
Din punctul meu de vedere, elementul material al acestei infractiuni consta in actiunea de a face o declaratie necorespunzatoare adevarului si nu poate fi realizat prin omisiune.
Din punctul meu de vedere , elementul material se comite atat prin actiune , cat si prin inactiune (omisiune ).Ma refer la falsul in declaratii.
Pentru existenta infr. de fals in declaratii este necesara indeplinirea conditiei cu privire la situatia-premisa, si anume preexistenta vreuneia din acele situatii in care simpla declaratie facuta in fata organului competent sa primeasca astfel de declaratii este producatoare de consecinte juridice.
Din punctul meu de vedere, elementul material al acestei infractiuni consta in actiunea de a face o declaratie necorespunzatoare adevarului si nu poate fi realizat prin omisiune.
Chiar daca textul legal prevede termenul "declararea " care , in mod vadit , ne duce cu gandul catre o actiune , nu catre o ramanere in pasivitate , din punctul meu de vedere , omiterea evitarea , cu rea credinta , a unor aspecte concludente ale situatiei faptice conduce la inactiune.
Nedeclararea tuturor aspectelor cunoscute poate schimba radical situatia faptica , nu ?