Falsul in declaratii - prin omisiune?

Scuze! Gresiti! Evaziunea fiscala poate "exista" fara fals intelectual...
La infractiunea de fals intelectual subiectul nu poate fi decat un functionar (legea cere subiect calificat – nu are legatura cu logica).
In cazul evaziunii fiscale... orice persoana care obtine venituri (in anumite conditii) poate savarsi infractiunea.
Logic: nu trebuie sa ma credeti pe cuvant.

Uff... Asa... Nu ma supar pt ca-mi scrieti ca nu stapanesc cele mai elementare notiuni de logica. Mi s-a mai spus ca n-am logica! Avand notiuni elementare de logica mi-as da seama ca din ”daca e declaratie, atunci poate fi fals in declaratii” poate rezulta... logic: ”daca nu e declaratie, atunci nu poate fi fals in decalaratii”. Probabil ca nu e logic (?!) sa nu fie fals in decalaratii cand nu vorbim despre declaratii, dar e firesc sa nu avem fals in declaratii cand discutam despre... cereri... Ce atatea complicatii ca e sau nu e rationament deductiv cu propozitii compuse, negarea antecedentului... Pe scurt: nu e vorba despre declaratii in sensul art. 292 c.penal nu e fals in declaratii – chestiune de bun simt... Ori, daca dv n-ati fi dat exemplu venitul pe care nu l-ati declarat nu s-ar fi ajuns aici... Nu s-ar fi ajuns aici nici in cazul in care n-ati fi dat exemplul cu tatal care, de fapt, nu va e tata – si mi-am amintit acea discutie despre copilul crescut de alt barbat... Ce sa fac? N-am logica, dar o memorie enervanta!
Pornind gresit am ajuns... la acest final.

Negarea antecedentului nu e o eroare logica? Zic si eu...
Rationamentul deductiv este o operatie a gandirii ordonate prin care se obtine o judecată noua numita concluzie din doua judecati anterioare dintre care prima este denumita premisa, iar a doua termen mediu pe baza raporturilor logice dintre ele (am citat, evident, pt ca nu stiu definitia pe de rost).

La unele declaratii este fals in declaratii. La unele declaratii nu este fals in declaratii. Nu avem aici raportul de subcontrarietate, cand propozitiile (categorice) nu pot fi false, dar pot fi adevarate, in celasi timp si sub acelasi raport? (scamatoria patratului logic)

Promit sa nu mai intervin. N-as mai fi intervenit daca nu scriati ca evaziune fara fals intelectual nu se poate...:sorry:

trope_doi a scris:

La infractiunea de fals intelectual subiectul nu poate fi decat un functionar (legea cere subiect calificat – nu are legatura cu logica).

1. Prin "functionar" se intelege, conform art. 162 CP, "orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat". Pe scurt, orice salariat este functionar.

Pe de alta parte, sensul notiunii de "declaratie" nu este definit nicaieri de catre legiuitor, din cite stiu.

2. Am avut grija sa imi formulez cu prudenta concluziile. Am afirmat, bunaoara, ca un rezultat intermediar important "pare sa fie acela ca nu poate exista evaziune fiscala fara fals intelectual". Rezultatul nu este neaparat cu certitudine acela, ci doar pare sa fie acela.

De ce e totusi plauzibil ca lucrurile sa stea astfel a aratat mai sus studentica, preluind dintr-un articol de pe hotnews. In plus, in acelasi articol se mai spune (sublinierea imi apartine): "elementul material al infractiunii de evaziune fiscala nu se poate realiza decat prin elementul material al infractiunii de fals intelectual (prevazuta de Legea nr.82/1991) - ca si exemplu, o inregistrare inexacta in contabilitate atrage denaturarea venitului (pana aici avem infractiunea de fals intelectual), iar daca s-au produs consecinte si in plan fiscal, avem urmarea imediata a infractiunii de evaziune fiscala". (Opinia citata aici apartine reprezentantului unei reputate case de avocatura. Asta, fireste, nu o face adevarata, dar o face mai plauzibila decit daca mi-ar fi apartinut mie).

Editare ulterioara:
4. Fireste ca unele declaratii sunt adevarate, iar altele false - dar asta nu are nicio legatura cu intrebarea mea. Intrebarea mea era daca tacerea (omisiunea de a face un anunt prin viu grai sau prin scris) este o declaratie. Daca raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ, atunci tacerea este uneori o declaratie falsa.

In legatura cu intrebarea initiala, si anume daca omisiunea de a declara poate reprezenta elementul material al infractiunii de fals in declaratii.

Ma gandesc ca, daca subiectul activ face o declaratie in care omite sa prezinte anumite lucruri, da , in acest caz este fals in declaratii pentru ca exista o declaratie :). Altfel, simpla omisiune nu vad cum ar putea reprezenta elementul material al acestei infractiuni. Daca imi poate oferi cineva un exemplu, si nu cel legat de evaziunea fiscala. Pe de alta parte ma intreb care ar fi momentul consumarii infractiunii de fals in declaratii prin omisiune ?

Omisiunea ca modalitate faptica este prevazuta ,in schimb, in cadrul falsului intelectual...numai ca acolo subiectul activ este circumstantiat....

Poate ca e gresit modul in care privesc problema....abia la cursul de maine se vor preda infractiunile de fals :D, dar voi cere parerea prof. la seminar .

Chiar va rog sa ne spuneti si noua.Eu am incercat sa ma intalnesc azi cu cineva(lucreaza la "fraude"),dar este ocupat saptamana aceasta.

Se pare ca autorii proiectului noului cod penal au intuitii asemanatoare cu ale mele (ma refer la proiectul pe care Ministerul Justitiei l-a transmis Parlamentului; modificarile ulterioare nu le cunosc). In partea generala, titlul II, cap. I apare un nou articol:

"Art. 16 Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune
Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune când:
a) exista o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului."