Ingradirea unor drepturi de mentinere a unor relatii personale cu copiii mei din fosta casnicie

Stimata doamna, nu am folosit niciun invectiv! altul decat o parere profunda contrara, la care ma simt indreptatita, celei a dvs.
O parere contrara pot avea si despre lege. Teoria cu interesul copilului, dreptul copilului, aruncatura de bat, echilibrul etc NU exista in practica, din pacate. In opinia mea este inadmisibil ca un parinte nerezident, care are un program de legaturi incuviintat de instanta, de ex de 2-3 pe sapt si lipseste cate jumatate de an si apoi apare, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, sa nu fie sanctionat in niciun fel. Amenzi?????????? ah, nu...astea sunt doar ptr nemernicul care creste, spala, gateste, calca, duce la gradinita. Pentru parintele musafir? doar drepturi! NU e in interesul copilului, cu atat mai putin intru echilibrarea si dezvoltarea lui armonioasa. Copilul nu e gara, treci pe la el cand ai chef! Instantele/legea ar trebui sa sanctioneze un astfel de comportament, caci se naste fireasca intrebare, unde era dreptul si interesul copilului, pe cand parintele rezident haladuia pe unde dadea Bunul Dumnezeu? Legea e de protectie a parintelui nerezident, a programului de vizitare sau a copilului? caci practica nu pare a avea mult de a face cu titlul legii? Si daca dupa 6 luni de absenta sau de 1 an, mama a facut alt program copilului ptr acele zile, si apare "taticul" si macane ca nu i se respecta drepturile, faimoasele lui drepturi, ce trebuie sa faca copilul? La gunoi cu engleza sau inotul, duca-se pe pustiu orele de pian, si-a amintit "taticul" de mine si a reaparut din neant! E oare in interesul copilului ca programul lui sa fie la cheremul "taticului", permanent perturbat?.Si dupa ce vom muta orele de engleza, caci sunt sigura ca asta veti raspunde, si vom face din nou loc taticului ratacit, ia sa vezi pozna, peste 3 luni iar dispare si o luam de la capat. Asta numiti dvs dezvoltare echilibrata si armonioasa?: Asta e interesul copilului? Si cum ma sfatuiti, cam cate marti si vineri sa tin copilul in casa degeaba, pana cand sa concluzionez ca iar a disparut printul cel fericit si sa-mi vad de viata mea cu copilul, caci doar Bunul Dumnezeu stie cand s-o mai intoarce. De exemplu, ca asa e viata, cu lucruri practice, nu cu teorii, daca il tin in casa degeaba intre ianuarie si aprilie, dupa Paste pot sa-i fac si eu copilului un program normal? sau sa astept pana iunie? Ce ziceti? Caci daca nu ma gaseste si dupa 5 luni acasa fix in ziua de program imi face plangere sau se duce si se jeleste in instanta ca eu nu-i permit. Si instantele jelesc cu el de mana. Iar daca copilul, culmea, nemultumit de o asmenea mandrete de program de stat acasa si zgait la pereti, nu mai vrea sa plece cu "taticul", ce ne zice secta arpc? Ca e alienat..........oh da............desigur! Eu sunt de vina ca "taticul vine de 2 ori pe an si nu a construit nicio relatie/sau a distrus-o pe cea existenta cu copilul, nu-i asa?

Doamna draga ( sau domn )
In primul rand simt o agitatie in vorbele dvs . Poate sunt normale . Nu comentez . Oricum va multumesc pt ca imi impartasiti punctul dvs de vedere . Raman dator .
Referitor la problema mea pot spune urmatoarele :
- copii mei ( sau a nostrii , corectez ) au 10 ani ( fata ) si 7 ani ( baiatul) ;
- amandoi doresc sa vina la mine tot timpul ;
- mama copiilor mei nu se comporta frumos cu ei ( este subiectiva in ceea ce priveste comportamentul fata de ei si .... in alte situatii ) ;
-telefonul l-am cumparat ( fara informarea ei sau aprobarea ei ) pt a compensa timpul cat lipsesc de lanaga ei ( stiu ca nu este tot una cu prezenta , dar incerc macar sa ne auzim ) ;
- doresc sa tin legatura cu ei pt ca simt ca au nevoie de mine ( asta nu este singurul motiv ) si doresc sa stiu " de la distanta " ( cam 30 de km ) ce se intampla cu ei pt a-i ajuta cat pot de mult ;
Din prostie sau orgoliu ( sau invidie ) mama copiilor mei restrictioneaza dreptul de a vorbi liber ( adica oricand ) cu ei . Cu ce pot incurca stand de vorba cu ei ? Daca nu este de acord cu modul meu de a ma comporta cu ei , poate sa fie atat cand sunt cu ei cat si prin telefon . Deci , orice as face nu-i place ce fac cu copiii mei .
Un alt aspect pe care doresc sa il mentionez este ca nu discut nimic cu mama copiilor mei . Daca am de transmis ceva ii spun fetei mele si ii transmite ( stiu ca nu este normal , dar este o masura pe care o iau ca sa nu ii aud jignirile si neputinta ei de a ma domina ) .
Eu imi iubesc foarte mult copiii , de aceea ( si nu numai ) doresc sa contribui la buna crestere a lor ( si prin telefon daca se poate ) . Eu doresc sa educ copiii nostrii sa aiba printre altele puterea de a alege ( ce e bun si ce este rau ) .
Nu stiu daca am fost explicit in asa fel incat sa imi puteti intelege dorinta mea de a avea legaturi permanente cu ei .
Ca sa va dau doar cateva exemple de comportament nepotrivit ( ca sa nu spun altfel ) .
Intr-o duminica din august pe la ora 16.30 ( cand am trecut pe la blocul lor ) am gasit copii afara la joaca , in fata blocului . Cand m-am intors pe la ora 21.00 tot pe acolo , am gasit copii tot afara . Am intrebat-o pe fata mea de sunt afara si la ora aia afara ; mi-a raspuns ca mama lor inpreuna cu EL ( cel nou ) sunt la cumparaturi . Mi-a cazut greu stiind ca puii mei au fost nesupravegheati 5 ore in care se puteau intampla foarte multe . I-am zis ca va veni totusi , doar ca trebuie sa aiba rabdare . Am plecat de acolo . Dupa o jumatate de ora sunt sunat de fata mea si imi spune ca mama lor nu a ajuns acasa si ii este frica pt ca s-a lasat seara si nu stie ce sa faca .
M-am inteles cu ea ca stau la telefon de vorba cu ei pana vine mama lor .
Acum sa fiu si eu carcotas , ce se putea intampla daca nu avea telefonul asta la ea ?
Ce puteau face copiii nostri atata timp cat nu au fost " supravegheati " ? Eu cel ce sunt la distanta nu am aceleasi griji ca cel ce ii are in crestere ? Nu . Am mai multe .
Oricum daca ajung in instanta si ar fi intrebata fata mea cu cine vrea sa stea , fara griji stau ca doreste sa vina la mine .
Aceasta este doar o situatie , dar sunt mult mai multe .
Ca sa inchei , cred ca este judecata divina , unde sigur se face dreptate . Nu sunt paranoic , ci un om care crede in puterea divina
Va multumesc pt momentele pe care le aveti , scriindu-mi un punct de vedere .

Pt CRM2013
Oricand as dori sa schimbam rolul ; nu doresc sa impovarez " sarcinile " mamei lor . Eu doresc sa am legaturi permanente cu copiii nostri . Nu sunt scandalagiu ca sa dau de lucru atat institutiilor cat si oamenilor . Am o intrebare pt dvs ( daca imi permiteti ) .
Ce faceti cand cineva ( ca este institutie sau persoana ) va incalca ( sau restrictioneaza ) un drept ? Lasam de o parte cazurile cu obsedati ( de orice fel ) sau pe cei cu tulburari comportamentale care creeaza o situatie ca sa reclame .
D-na \" proasta satului \" , doresc sa fac o corectie in ceea ce spuneti dvs.
Nu este cazul si la mine cu plecarile alea lungi si dese . Sunt un parinte normal care are contact permanent ( pana la situatia asta cu pricina ) . Deci nu se aseamana cu situatia pe care o prezentati dvs.
Referitor la ADN sunt de acord ca este amestecat de la amandoi ( si nu de la mai multi ) . Chiar daca suntem despartiti , trebuie sa avem aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii nostri . Nu cred ca trebuie facut abuz atunci cand , daca situatia este prielnica , se razbuna pe celalat cu tot felul de prostii .
Cred ca este o lege scrisa in cer : AMANDOI AU ACELEASI DREPTURI SI OBLIGATII FATA DE COPIII LOR ( exceptand situatiile unde se impune altfel , pt ca sunt rataciti cu mintea ) .
Am o intrebare : credeti in ceea ce simt copiii ? Eu da . Ai nostrii copii , doresc sa locuiasca la mine . Cand ii duc la mama lor de abia se lasa desprinsi de mine sau de putine ori nu plang . Cred ca numai ei stiu ce este in sufletul lor !!!!!!!!!!!!!!!
II va bate Dumnezeu pe cei ce isi bat joc de ceea ce au .... zamislit .
Va multumesc oricum pt dezbatere ( le consider constructive ).
[editat]

Mi-a cazut greu stiind ca puii mei au fost nesupravegheati 5 ore in care se puteau intampla foarte multe . I-am zis ca va veni totusi , doar ca trebuie sa aiba rabdare . Am plecat de acolo

.

Ati fi putut lua copiii la dvs ( instiintand-o pe mama), ati fi putut suna la mama poate se intamplase ceva cu ea.. nu cred ca ati procedat bine plecand, iar in intervalul 16.30-21, nu ati sunat nici dvs, doar intamplator i-ati vazut cand v-ati inapoiat.
Poate ca avand telefonul la ei, mamica i-a sunat in perioada asta.
Nu o scuz pe mama, insa nici dvs nu ati procedat corect.

oricat ati incerca sa ne convingeti ca puii (asa cum ii numiti) sunt prioritatea dvs, permiteti-mi sa ma indoiesc! pana la a vedea paiul din ochiul sotiei incercati sa vedeti barna din ochiul dvs. eu NICIODATA, dar absolut niciodata nu mi-as fi lasat copiii singuri afara la ora 9 seara. daca sotia dvs a fost o mama iresponsabila ca i-a lasat la fel de iresponsabil ati fost si dvs ca ati plecat de langa ei. nu aveti absolut nicio scuza. iar daca se intampla ceva cu ei erati la fel de vinovat ca si fosta sotie!
si de ce tot spuneti ca nu va lasa sa vorbiti cu ei? fata avea telefonul la ea, nu? erau singuri in fatza blocului, puteati sta cu ei daca doreati. dar e mai fain sa denigrati pe altul, nu? nu stiu cum sa va zic...dar nu dvs sunteti victima aici. mai bine incercati sa lasati ranchiuna la o parte si sa va ganditi mai mult la copii si mai putin la ce drepturi aveti dumneavoastra.

Eu am plecat in speranta ca va veni de curand ; fiind plecata de atata timp , am evaluat situatia ca nu mai dureaza mult pana vine .
Nu pot lua copii la mine in astfel de momente , atat timp cat pune presiune pe copii amenintand copiii cu pedepse daca se intalnesc cu mine .
NU incerc sa ma scuz , dar am incercat " din umbra " sa veghez asupra lor .
Fata mea a tinut legatura cu mama ei , dar a primit aceeasi promisiune ca vine in 10 minute , incepand de la o anumita ora .
Eu nu vad barna mea .