Problema de etica

r.gabi a scris:

3.Chiar daca nu este indicat ,exista posibilitatea de a discuta personal,in calitate de coleg cu judecatorul care instrumenteaza cauza si de a-i spune adevarul,urmand ca in functie de reactia acestuia sa va ganditi strategia ulterioara.

Sa stiti ca la acest lucru m-am gandit si eu, doar ca am retineri sa nu fiu interpretat gresit, sau sa dau nastere unui alt conflict. Daca as fi sigur ca nu voi fi trimis la plimbare, as 'sugera' instantei sa dispuna, din oficiu, emiterea unei adrese care ar rezolva toata problema.

am a scris:

Daca seful dvs. v-ar interzice sa va prezentati intr-un dosar in care sunteti parat, si sa nu faceti nici un fel de aparari, cum ati proceda?
Daca mi-as fi facut apararile, instanta ar fi respins in mod cert actiunea indreptata asupra mea, pentru ca am anumite informatii despre care aceasta nu ar putea sti decat daca i le-as invedera eu.

romascanu a scris:

Cred ca sunt necesare mai multe explicatii din partea dvs.
V-a impiedicat, bunaoara, sa va angajati un avocat pe care sa-l trimiteti in proces cu informatiile necesare!? Cum adica v-a impiedicat sa va aparati?

am a scris:

:confused:pai, daca am scris la sectiunea functionarilor publici ce as putea sa fiu? Si sunt si consilier juridic, mai exact, EU reprezint institutia in instanta

Vazand primul dvs mesaj de sub titlul "functionari publici" aveam doua varinate:
- sa "ma prind" ca sunteti consilier juridic/functionar public si sa ...dau direct cu parul ...spunandu-va ca, data fiind acesta calitate, m-as fi asteptat sa nu faceti confuzia intre persoana dvs. ("actiunea indreptata asupra mea") si institutia pe care o reprezentati
- ori sa ma fac ca n-am priceput si sa va dau posibilitatea de a aduce lamuriri.

Dar daca incepeti cu " :confused: pai..." atunci imi aduc aminte ca nu mi se pare chiar atat de ...moral sa intorci si obrazul celalalt dupa ce ai fost izbit peste unul.

Cat priveste situatia in care va aflati, eu am o vorba: fiecare traiste cum trebuie si de multe ori, de foarte multe ori, ... cum poate.

Aveti 2 variante:
- fie faceti rabat la calitatea umana si va pastrati jobul
- fie declarati ca nu puteti face rabat la calitatea umana si va cautati alt sef (ori, atunci cand v-ati saturat de sefi, procedati ca mine = deveniti singurul dvs. sef, avand astfel libertatea ca nici de dvs. sa nu ascultati intotdeauna).

Cine ma aude pe mine vorbind are (pe buna dreptate) impresia ca am o problema "de autoritate".
Cine constata ca sunt relatii mai mult sau mai putin apropriate cu toti fostii mei sefi (apropos, mi-am inceput cariera intr-o unitate militara ...adica no comment cu privire la ce fel de sefi poti gasi pe acolo si mai ales cati sunt pe metru patrat) are un moment de ...buimaceala. Din orice loc am plecat inainte de a se ajunge la ...drojdiile urii si explicand cu exactitate de ce consider ca trebuie sa plec. Rezultatul? Cel putin un sef pe fata caruia se citea, in primul moment, ca mi-ar fi dat cu ceva in cap, in realitate m-a recomandat/chiar mi-a gasit efectiv, un alt job.

In alta ordine de idei, nu stiu consilierii jurdici cum sunt, dar eu, ca avocat, am dreptul (nu obligatia) de a asista si reprezenta persoanele fizice si juridice.
Asta insemna ca decizia - de a fi aparat sau nu - le apartine. Eu nu ma pot transforma in... automat al dreptatii si adevarului, daca partea (clientul) considera ca nu mai vrea sa i se faca o anume dreptate/sa se ajunga la un anume adevar (nu intru in chestiuni flosofice, zic doar ca acel "anume" nu e pus intamplator aici)

In momentul in care m-am hotarat sa fac public un astfel de subiect, mi-am asumat si riscul de a fi criticat, probabil de multe ori pe buna dreptate. Intr-adevar, moral ar fi sa imi dau demisia, INSA.... daca am o anumita varsta, anumite obligatii familiale, nici un fel de sprijin financiar din alta parte, credeti ca sunt in masura sa nu magandesc foarte serios sa imi pastrez serviciul?
Da, avocatura poate fi o alternativa, dar numai in situatia in care ai avea o anumita suma de bani cu care sa pleci la drum, pentru ca, nu e asa, indiferent ca ai sau nu clienti, trebuie sa platesti niste taxe, trebuie sa iti amenajezi un cabinet, si apoi stim foarte bine ca nu fug cainii cu clientii in coada, ca sa spun asa.
Teoretic, asa este, nu trebuie sa facem nici un compromis nici in viata personala, nici in cea profesionala, dar in societatea de astazi poti trai fara compromisuri?! Asta incerc eu sa fac, un compromis.

Problema care se pune este:
Intre ce si ce sa alegi.
Intre ati apara propria piele ca stiti foarte bine ce consecinte apar: prescrierea, perimarea, pierderea actiuni cu daune (imputabile cui ?), controale pe linie ierarhica sau controale din partea Curtii de Conturi cum au bugetari, sau persoana sefului, care la o adica nu mai recunoaste nimic.
Si daca aceste atributii mai sunt si ale dvs. vi se va lipi eticheta de ..."incompetent" va place aceasta eticheta ?
Sau altfel spus, mila mie de tine dar de mine mi se rupe sufletul.
Dvs. hotarati noi v-am spus o parere. Eu am fost intr-o situatie si mai grea decat a dvs.
Inocentia

Daca, chiar asa se pune problema, de ce nu face SINDICATUL, cerere de interventie in favoarea dvs.(pe care o faceti tot dvs) si aduce toata documentatia cu comentariul de rigoare.Aveti institutia procedurala la dispozitie, chiar daca o respinge probele, exceptiile de ordine publica, apararile tot raman si vor fi citite.
Inocentia