Intimata a depus, odata cu intampinarea, niste acte cum ca ar fi organizat cercetare disciplinara in absenta contestatorului la sedinta.
Insa actele respective sunt:
-o decizie pe care managerul o semneaza sa se imputerniceasca singur ca persoana imputernicita cu cercetarea disciplinara,
-un referat ca nu m-am prezentat la sedinta, care este copy-paste reluat integral in decizia de sanctionare, tot semnat doar de manager,
In realitate, managerul nu a organizat nicio comisie si nu a facut nicio cercetare, ci doar a dat o decizie de concediere disciplinara.
Va rog sa imi indicati in ce temeiuri pot sa critic cu succes acestea in instanta!?
Unul dintre acestea ar putea fi ca respectivele inscrisuri nu sunt decat sub semnatura privata, nefiind comunicate, prin urmare nu sunt opozabile?
Nu e numai vina mea... si nu e deliberat.
Vad si eu ca am exagerat cu extrapolarea... din cauza ca ma concentram exclusiv asupra aspectului care ma interesa: si anume cum sa critic alea 2 documente care ma obsedau!
Vina dvs este ca mi-ati distras atentia de la obsesia mea, vorbind despre convocare...si am interpretat automat aceasta atitudine ca si cum obsesia mea ar fi fost netemeinica.
Respectiv ca numai sub aspectul convocarii ar fi angajatorul subiect al controlului judiciar.
Obsesia dvs. în legătură cu prima liniuță este nefondată. Potrivit textului de lege angajatorul desemnează o persoană responsabilă cu desfășurarea cercetării disciplinare fără nicio restricție, astfel că acea persoană poate fi chiar el. În caz contrar, imaginați-vă imposibilitatea de a sancționa un angajat într-o societate cu două persoane: managerul și un subaltern.
Referitor la a doua liniuță, problema este de prisos. În instanță se contestă decizia de sancționare. Aia e tot ce vă interesează pe dvs. Procesul verbal e doar un act de constatare. Dacă angajatorul nu v-a convocat în scris, sancțiunea este nulă. Procesul verbal nu mai are nicio relevanță.
PS: Realitatea pe care dvs. o indicați (aceea că nu a stabilit o comisie de cercetare și nu a făcut nicio cercerate) este parțial greșită: ați arătat că există o decizie de împuternicire a unei persoane să realizeze cercetarea. Deci o comisie a existat.
Câtă vreme ați fost convocat în scris și nu v-ați prezentat angajatorul, în baza procesului verbal prin care s-a consemnat absența dvs., poate dispune sancțiunea și fără cercetarea disciplinară.
De aceea maestrul Freeelis v-a indicat singura portiță legală prin care puteți ataca sancțiunea: lipsa convocării scrise!
Cea mai mare tragedie ar fi nici sa n-am dreptate, nici sa pierd procesul... ci sa se fi suparat irevocabil Freelis si sa nu imi mai raspunda la intrebari! Voi fi complet in intuneric, unde a castiga procesul nu-mi va fi lumina...
Faceti urmatoarea greseala:
Potrivit DOAR textului de lege DIN CODUL MUNCII angajatorul desemnează o persoană responsabilă cu desfășurarea cercetării disciplinare fără nicio restricție, astfel că acea persoană poate fi chiar el.
Totusi, avem incidente prevederile CCM, ca sa nu mai zic de Regulamentul Intern.
Coroborand acestea, rezulta ca angajatorul are obligatia sa constituie o comisie, din care sa faca parte obligatoriu un reprezentant al salariatilor, pt ca angajatorul are >21 angajati.
Nu e nicio imposibilitate a sancționa un angajat într-o societate cu două persoane: managerul și un subaltern... pt ca acolo nu exista reprezentanti ai salariatilor, fiind <21, comisia putand avea asadar un singur membru.
Legat de a doua liniuta, angajatorul m-a convocat în scris, asadar Procesul verbal are deplina relevanță!
De fapt, angajatorul NU poate dispune sancțiunea și fără cercetarea disciplinară.
Textul legal este lacunar, dar doctrina este unanima ca cercetarea disciplinara este obligatorie chiar si cand lipseste angajatul.
Mai ales cand invoca un motiv obiectiv pt absentare.
PS: Ma vexeaza complet cum ma convingeti dvs teoretic care este realitatea... cand eu stiu faptic care e realitatea: N-a existat nicio comisie si nicio cercetare, ci managerul a facut totul din pix.