De ce nu s-ar putea renunta la doctorat?

Daca s-ar putea renunta la titlu in lipsa unei reglementari legale? Aici sunt de acord cu Patrick_: nu. Pentru aceleasi motive de domnia sa expuse.


Referitor la intrebarea de mai sus: da, domnul Ponta va putea profesa in continuare, renuntarea la titlul de doctor in drept neputand avea efecte retroactive.

Pe de alta parte, problema ridicata de RL, aceea a cererilor de restituire a sumelor incasate cu titlu de onorariu, e una falsa, inclusiv in situatia in care lui Ponta i s-ar retrage titlul, deoarece nici retragerea titlului nu poate retroactiva si nu poate sterge calitatea de avocat pentru perioada anterioara retragerii.

In plus, s-ar ridica alte probleme, unele insurmontabile, cum ar fi aceea a nulitatii actelor din eventualele procese penale in care avocatul Ponta ar fi actionat in aceasta calitate. Cu alte cuvinte, sentintele ar trebui desfiintate pe motivul ca inculpatii ar fi fost lipsiti de aparare.

Nu s-ar fi ajuns pana acolo, sunt sigur.

themis a scris:

Daca s-ar putea renunta la titlu in lipsa unei reglementari legale? Aici sunt de acord cu Patrick_: nu. Pentru aceleasi motive de domnia sa expuse.

Exceptand situatiile de frauda unde argumentul cauzei ilicite a renuntarii este " beton" nu se rastoarna astfel una dintre regulile esentiale ale dreptului? "Tot ceea ce legea nu interzice este permis" a devenit " Tot ceea ce legea nu permite este interzis?

vorba lu' Milica: "Intreb si eu"

[ link extern ] /

Ponta ar trebui exclus din barou daca i se retrage titlul de doctor; daca renunta ramane membru in barou… retragerea ar avea efecte retroactive (exercitarea profesiei fara drept, pt ca avut acces in barou pe baza unui fapt ilicit – un medic cu diploma descoperita ca fiind obtinuta fraudulos va fi pedepsit si nu va mai avea calitatea de membru in colegiul medicilor)… dar acum nu mai e posibila, din mom ce s-a “constatat” ca n-a plagiat; ‘plagiatul reprez imitatia frauduloasa a unei opere straine’… fiind frauda e fapta ilegala si cauza ilicita (pt renuntare) devine ‘beton’ – indirect, legea interzice renuntarea…

a se citi l 206/2004 (privind buna conduita in cercet stiintifica, dezv tehnologica si inovare), unde e definit plagiatul – art 4 lit d) ‘expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale’

u.b.i.k. a scris:

Exceptand situatiile de frauda unde argumentul cauzei ilicite a renuntarii este " beton" nu se rastoarna astfel una dintre regulile esentiale ale dreptului? "Tot ceea ce legea nu interzice este permis" a devenit " Tot ceea ce legea nu permite este interzis?

vorba lu' Milica: "Intreb si eu"

Eu sunt de acord cu Adalbert. Nu vad de ce nu as putea renunta la doctorat avand in vedere argumentele de mai sus. Problema este ca ei nu stiu cum sa scrie asta in evidentele lor. Adica nu scrie nicaieri negru pe alb cum trebuie sa faca asta :weg:

Nu era vorba de principiul conform căruia ceea ce nu e interzis e permis.

Arătam doar că în acest caz avem prevederi exprese, deci nu se aplică principii sau cutume.
Așa cum prevede expres C.civ., orice act juridic lipsit de cauză sau care are o cauză ilicită e cel puțin anulabil.

Deci pentru a putea „renunța” la o diplomă în temeiul căreia ți-ai execitat niște drepturi (chiar și pe acela de a-ți scrie pe cartea de vizită înaintea numelui „dr.”) și pentru ca acea renunțare, ca act juridic (fie chiar și unilateral), să nu poată fi anulată de către orice persoană interesată, ar trebui ca renunțătorul să aibă o „cauză” (licită).

Din câte știu, premierul nu a menționat nici o „cauză” (juiridic valabilă) a intenției sale de a renunța și chiar dacă, tot conform C.civ. cauza actului juridic se prezumă, asta nu înseamnă că dacă o persoană „interesată” ar solicita anularea renunțări nu ar putea să o obțină, mai ales dacă ar dovedi și un prejudiciu.
Iar prejudiciu e cât se poate de ușor de dovedit în situația dată (vezi discuțiile referitoare la calitatea de avocat a premierului - de exemplu).

În fond această „renunțare” ar putea fi calificată ca un act juridic unilateral, bilateral sau multilateral?

Chiar considerați că nu ar trebui ca cineva să-i accepte renunțarea?
Poate instituția care i-a conferit-o și în numele căreia și-a spus „doctor”... sau poate justițiabilii care l-au angajat pe cel făcut avocat în temeiul acelei diplome... sau poate îndrumătorul lui care și-a bătut capul ani de zile să-l îndrume, iar acum ar putea să aibă prejudicii de imagine pentru eșecul avut.

Chiar ar putea cineva să renunțe așa, pur și simplu, fără nici o explicație, după bunul plac, atunci când sunt implicate atâtea persoane de atâte categorii și cu atâtea calități, asupra cărora renunțarea ar putea avea efecte?

După părerea, titlul de „doctor” odată obținut nu mai presupune existența unor opțiuni care țin strict de interesul și bunul plac al titularului.

Într-o societate normală nu ne putem juca cu așa ceva, deoarece ar însemna că acel titlu nu mai reprezinte nimic pentru terți, ci este important doar pentru titular, ceea ce nu este adevărat.
Odată obținut titul respectiv presupune un statut care are efecte și doar prin respectul pe care-l impune celor din jur și nu ar fi normal să se poată renunța așa când vrem sau când ne plictisim de anumite critici.
Dacă titularul nu îndeplinea condițiile necesare la obținerea titlului, nu ar trebui să aibă dreptul să renunțe pur și simplu (eventual și cu un zâmbet ironic) la acesta, ci ar trebui să suporte consecințele.

Bineînțeles că asupra tuturor acetor aspecte s-ar putea pronunța, eventual, o instanță de judecată, iar acolo ar interveni, (bineînțeles) „aprecierea” judecătorului.

Din punctul meu de vedere, nu aș admite o astfel de cerere de renunțare, atâta timp cât nu aș avea convingerea că există o „acceptare” din partea tuturor celor asupra cărora titlul respectiv a produs efecte.

Pentru aceste motive cred că răspunsul la întrebarea pusă prin chiar titlul acestui topic este unul negativ.
E doar o părere.

PS
Eu dacă aș fi îndrumător de doctorate, de exemplu, nu aș accepta ca „doctorii” pe care i-am îndrumat să renunțe după bunul plac, fără nici o justificare (sau „cauză”) la diploma pentru care am depus și eu un anumit efort.
Să nu mai vorbim de justițiabilii care l-au angajat pe „avocatul” făcut în temeiul acelei diplome și care, eventual au pierdut procese... ;)