Proces stabilirea paternitatii

Nu mai bine, inainte sa deschideti actiuni in instanta, vorbiti cu tatal? Le faceti cunostinta celor doi? Vedeti ... poate se inteleg, poate nu.... dar macar stie si ea despre cine e vorba, poate nici nu mai vrea sa-l aibe in viata ei ... poate ca vrea el ..
Poate il cheama fata la mediator ...

E de inteles ca va nemultumeste starea tensionata legata de fiica dumneavoastra. Parerea mea este sa luati legatura d-voastra cu tatal ei, sa discutati problema, sa-i explicati decizia fetei si doar daca nu gasiti intelegere la el sa deschida fiica procesul, poate e rezonabil si gasiti o cale amiabila sa rezolvati situatia cu cat mai putine rani si victime colaterale.

danisorella a scris:

Nu am deschis proces de stabilirea paternitatii ...
Acum fata a implinit de curand 18 ani si doreste sa fie recunoscuta legal de catre tatal ei.

danisorella a scris:

...m-am dedicat doar cresterii si educarii copilului meu.
Ea doreste sa faca ceea ce eu nu am facut la timpul potrivit.

Relatia cu fiica mea a devenit f tensionata si imi doresc mult sa gasesc o solutie ...

danisorella a scris:

Fiica mea nu si-a cunoscut tatal si nici nu a vorbit cu el. Nu stiu care va fi nici reactia ei cand isi va cunoaste tatal nici reactia lui cand, fortat de imprejurari, va trebui sa isi cunoasca fiica.

Ce bine ar fi daca mai multe mamici ar citi speta dvs. Mai ales cele convinse ca dragostea lor ar putea sa tina loc de orice si de ... oricine.
As putea sa-mi ridic un soclu din pieterele ce mi s-au aruncat ori de cate ori am incercat sa avertizez ca momentul "acum" din viaţa dvs. s-ar putea sa apara si-n viaţa altora, mai devreme sau mai tarziu.

Strict juridic, problema delicata (discutabila) din speta dvs. este urmatoarea: in ce masura fiica dvs. poate introduce o actiune in stabilirea paternitatii fara ca acest demers sa fie paralizat de o eventuala invocare a exceptiei a presciptiei?

Uman (si cu riscul de a mai aduna vreo doua pietre) as indrazni sa va spun ca problema fiicei dvs. este, intai de toate, una sufleteasca. Oricat de mare ar fi fost iubirea cu care dvs. ati inconjura-o pe fiica dvs., ea a simti-o doar ca pe ...o jumatate. Si jumatatea aceasta este pe cale sa se trasforma in sufletul ei intr-o ...lipsa intreaga. (Ceva ce in discursul ei interior incepe sa suna cam asa: Nu sunt demna de iubire? A fost imposibil sa se intereseze cineva de mine si sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt?).
Este dilema cea mai distrugatoare. Poate ca "cineva"-ul acesta era/este, in realitate, de neacceptat. Dar atata vreme cat ramane o ... forma necunoscuta, copilul risca sa capete convingerea ca el nu este demn de a fi iubit (de nimeni! Granita intre cineva si nimeni ramane pentru el aleatorie).

N-as incepe cu sala de judecata.

Multumesc mult celor care mi-au raspuns pentru ca ,intr-adevar problema mea,asa cum f bine m-a inteles doamna avocat Romascanu,atat una de natura juridica cat si una de natura umana,sufleteasca.
Relatia cu fiica mea a fost una de exceptie pana in acest moment,dar acum mi-a spus ca cel mai frumos cadou pe care i-l pot oferi de majorat este sustinerea mea in actiunea ei.Intr-adevar stiu ca motivele sunt multiple si sunt urmarile frustarilor acumulate in lungulul anilor.Isi doreste sa-l materializeze pe acel cineva care ii este tata biologic, sa ii arate unde a ajuns prin efort propriu(este o eleva eminenta intr-un colegiu militar),dar sunt convinsa ca este si o forma de pedeapsa pentru absenta din viata ei cat si a golului imens pe care l-a simtit atat in sufletul ei cat si al meu.
Citind comentariile ,mi-am luat inima in dinti si l-am contactat azi pe tatal fetei.Egoismul si lipsa de responsbilitate pe care le-a manifestat acum 18 ani ,cand m-a pus sa aleg intre relatia noatra si sarcina,au ramas aceleasi.A refuzat orice forma de dialog,mi-a sugerat ca problema ar trebui lasata moarta ca si pana acum .La rugamintea mea de a gasi o cale civilizata,amiabila de rezolvare a conflictului, fara sa ne balacarim in noroi,mi-a confirmat faptul ca nu isi asuma paternitatea decat in urma unui proces.
Acum ma vad nevoita sa merg mai departe, pe cale legala,din dragostea pe care o pot fiicei mele

Strict juridic, problema delicata (discutabila) din speta dvs. este urmatoarea: in ce masura fiica dvs. poate introduce o actiune in stabilirea paternitatii fara ca acest demers sa fie paralizat de o eventuala invocare a exceptiei a presciptiei?

O rog pe doamna avocat Romascanu ,careia ii multumesc pentru comentariul de o deosebita finete psihologica, sa-mi spuna de ce crede ca ar puea fi invocata exceptia de prescriptie.
Multumesc !

Astept si eu cu mare interes raspunsul d-nei Romascanu, in mod normal, vechiul cod, cel prin prisma caruia s-ar judeca actiunea de stabilire a paternitatii fiicei d-voastra, sustine ca dreptul de a actiona al fiicei d-voastra s-a prescris de acum 17 ani (adica la un an dupa nasterea ei).

Mie una mi se pare o mare anomalie legala acest lucru (daca este intra-devar asa) pentru ca apare exact situatia doamnei care n-a facut nimic sa porneasca actiunea in numele fiicei iar aceasta nu mai poate face nimic acum cand e adult.

Cred totusi ca legea ar trebui sa dea un termen de prescriptie raportat si la majoratul copilului in cauza, el ce vina are daca mama lui n-a vrut sa-i apere cauza?

In cazul in care anomalia exista, poate o actiune la CEDO ar rezolva problema, invocand dreptul primordial al omului la identitatea proprie.