Nerespectare program de vizita minor

Sunt convinsa ca nu e o decizie usoara. Si mai ales sunt convinsa ca e foarte dureros. Si sincer imi pare rau, pentru copil intai de toate si pentru tata mai apoi. Mi-e greu, daca nu imposibil, sa inteleg o mama care ii face asa ceva propriului copil si tare as vrea sa aflu ce "argumente" ar putea avea o astfel de fiinta pentru o astfel de atitudine.
Si pentru asta va veni ziua socotelii (fireste ca asta nu va mangaie). Si ziua s-ar putea sa fie mult mai aproape decat credeti! Copiii de azi sunt destepti, informati si mult mai curiosi, iar judecata lor cu mult mai nemiloasa decat a oricarei instante!
Nu stiu daca "a lupta" are doar o singura si agresiva forma.
Incerc sa ma detasez de propria mea experienta, atat cat pot, si nu am niciodata prejudecata ca toti tatii sunt la fel cu cel al copilului meu.
N-as vrea sa fiu deplasata, dar cand ma rog si mi-am invatat copilul sa se roage si el, spun fa Doamne cum stii Tu ca e mai bine si da-i (adica tatalui copilului meu) gandul cel bun.
Atata ma pricep eu! Eu personal nu sunt nici "pornita", nici razboinica.

Ony2k2, imi pare rau sa aud ca sotul dvoastra a abandonat dreptul legaturilor personale cu fiica lui. Este o relatie biunivoca, ba chiar as putea spune ca balanta inclina catre interesul minorei in aceasta privinta. Consider asadar ca e de datoria tatalui (care are mijloacele si puterea) sa faca tot ceea ce este legal posibil pentru a reinstaura acest drept, atat ptr fiica lui cat si ptr el. Insasi aceasta lupta pentru drepturi reprezinta o lectie indirecta data fiicei sale. E o atitudine pe care ar trebui sa o avem cu totii atunci cand ne simtim drepturile incalcate.
Va asigur ca nimic nu se va schimba in mentalitatea juridica daca nu se evidentiaza un interes indubitabil. Si acea speranta ca altor cupluri tata-minor le va fi mai bine nu se va materializa de la sine.
De altfel aceasta este si perspectiva unei judecatoare MF (pe care o stimez foarte mult) si care a inteles ca legile de moment pe care e nevoita sa le aplice cer eforturi (chiar daca acestea sunt uriase) din partea parintelui nerezident, vaduvit de dreptul la legaturi personale cu copiii sai.

Domnule shomo, sotul meu nu a abandonat legatura cu fiica lui. Se duce si o vede la scoala, pastreaza legatura cu invatatoarea ei,cu prietenii ei, merge pe cat posibil la activitatile extrascolare ale acesteia.
Eu va inteleg punctul de vedere dar il inteleg si pe al lui ca nu vrea sa intre cu forta in casa in care ii locuieste copilul si sa-l vada pe acesta uitandu-se cu teama la el.
Ce credeti ca se va intampla?
Sunt de acord si ca daca justitia nu vede un interes constant al tatilor pentru problema asta nu se va schimba nimic dar parca e dificil sa alegi sa-ti sacrifici copilul pe acest altar. Pentru ca domnule Shomo din pacate pentru cei care au problema asta de cativa ani sau de acum, e cam tarziu.

In plus de asta va mai atrag atentia asupra unui aspect pentru care mai sunt tati care nu se inhama la asa ceva, respectiv partea financiara. Ce venit trebuie sa aiba un parinte care eventual intre timp s-a casatorit si mai are un copil pentru a sustine taspe procese si executori si sa si plece de nenumarate ori de la birou sa se duca ba la politie, ba la Protectia Copilului????? Foarte foarte mare,va zic eu mai ales in conditiile in care vrei sa si platesti o pensie alimentara decenta si sa mai iei ceva pentru copilul pe care nu-l ai la tine, trebuie sa te ingrijesti si de cel cu care locuiesti si eventual sa mai platesti si o rata la credit si sa si traiesti.
Iar ca bonus la acest efort supraomenesc ce castigi? Ah, tot nu-ti vezi copilul ani de zile si ca cireasa de pe tort il mai si traumatizezi cand te duci cu politia si ii spargi usa.

Doamna Ony, am si eu o nelamurire. Scoala ii permite sotului dvs sa-si vada fetita in cadrul institiutiei? Din cate stiu eu, majoritatea scolilor refuza o astfel de relationare in lipsa unei hotarari judecatoresti clare in acest sens.
Tot e bine ca macar sotul dvs are posibilitatea sa participe la activitatile extrascolare ale fetitei. E bine ca macar informatia aceasta i-a fost furnizata de fosta sotie.
Initiatorul acestui topic insa nu vede deloc copilul. Nu stiu daca fara sprijinul autoritatilor poate sa faca ceva sa-l vada.

In cazul nostru dupa ce luni de zile tatal a pastrat legatura cu invatatoarea referitor la copila, a dorit acum sa o si vada la ore,sa stie ca evolueaza bine. In prima faza au fost probleme dar invatatoarea a pus piciorul in prag si a spus ca ea decide cine ii intra in clasa.
Luni tatal a fost la scoala si a participat la ora dupa ce nu-si mai vazuse copilul de cateva luni. Fata care teoretic a fost prezentata ca fiind terorizata si ingrozita de catre tata s-a comportat bine,a fost chiar bucurasa sa-l vada.
Invatatoarea a observat aceste lucruri si dupa vizita de luni a sunat sotul si i-a spus ca daa doreste poate veni sa vada copila la pauze, ca ea il va ajuta. Probabil si-a dat seama femeia ca situatia e cea prezentata de sotul meu.
Dupa vizita de la scoala de luni fosta sotie a facut mare scandal.
Nu stiu cum a aplanat scoala acest conflict dar stiu ca acum il sustin pe sotul meu.

Sotului meu nu i-a fost furnizata absolut nici o informatie referitoare la copil. Daca stie de activitatile extrascolare ale fetel stie de la invatatoare sau prieteni respectiv vecini.

In cazul de fata domnul ar putea sa cheme la mediere la Protectia Copilului mama copilului. In felul acesta nu plateste mediator si poate beneficia si de consiliere.
In acest moment eu asa as face, pentru copilul meu as incerca o intelegere amiabila fiind insa foarte pregatit pentru a face anumite compromisuri la inceput.