Divort cu minori

D-le Edi, sfatul legal l-aţi primit în nenumăratele răspunsuri anterioare.
D-na avocat are mare dreptate, în problemele care implică minorii, nu sunt suficiente legile, este nevoie şi de psihologie şi de mult tact.
Copilul meu, după toate prin câte a trecut - da, perfect legale, dacă ţinem cont că o hotărâre judecătorească e lege! - a avut nevoie de tratament psihiatric şi a rămas cu sechele în urma trumatismului produs de punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti aberante. mai mult, a ajuns să nu dorească să-şi vadă tatăl, chiar dacă înainte se bucura de prezenţa lui.
Până se termină divorţul, puteţi obţine, pe calea Ordonanţei Preşedinţiale, un program de vizită, însă trebuie să aveţi grijă ca prin comportamentul dvs. faţă de mama lor, faţă de bunicii şi oamenii din preajma lor, să nu speriaţi copiii, să nu-i îndepărtaţi de dvs.

Legal primeaza binele superior al copiilor. In momentul in care sunt de fata la asa scandal, binele lor superior s-a dus naibii. Nu mai inteleg nimic, sunt speriati.
Mama este informata de catre tribunal de actiunea deschisa de dumneavoastra. Daca aveti ceva de discutat cu ea convocati-o in particular. Rudele, bunicii in mod special sunt bagareti si certareti intr-o casnicie normala d-apoi in plin proces de divort.
Am apreciat extrem de mult cand ati spus ca va inteeseaza in primul rand binele copiilor, nu scandalul. Ca sa aveti castig de cauza asta trebuie sa reiasca din toate actiunile dumneavoastra, chiar daca sunteti provocat,chiar daca aveti dreptate. E mai importanta linistea si fericirea copiilor decat dreptatea dumneavoastra.

D-na Avlil are acolo cateva cuvinte foarte frumoase! Nimeni nu isi poate imagina ca va castiga copiii cu astfel de metode. De ce sa informati acolo despre dosar, arestarea din familia lor?! Credeti ca e relevant pentru linistea copiilor? Vreti sa demonstrati ca traiesc intr-un mediu care le va dauna formarii si educatiei? Credeti ca problemele cu legea, de genul celor relatate, ii impiedica sa aiba grija de copii? Dar, inainte de a se intampla aceasta separare in familia dvs., erau aceleasi persoane parte din familie, nu? E adevarat ca ambele parti implicate intr-un divort sufera si, marea majoritate, reactioneaza cu frustrare si resentimente. Aici e cheia: reactioneaza! Incercati, cu orice efort, sa nu mai reactionati un timp, orice s-ar intampla. Cereti doar sa vedeti copiii, cu blandete si fara amenintari. Fiti constant in aceasta atitudine si veti vedea ca e posibila o ameliorare a situatiei. Altminteri, nu!
Folosirea telefonului intr-un spatiu in care nu sunteti proprietar nu va va ajuta legal, insa veti demonstra incrancenare. Atitudinea asta doare, celalalt va reactiona si veti ramane intr-un cerc vicios! Veti pierde, emotional, copiii! Iar recuperarea lor, atat cat e posibil, se face cu mari eforturi si dureaza. Amintiti-va ca ii iubiti, indiferent ce face celalalt partener!

da, aveti dreptate. Totusi nu exista o limita? Ce trebuia sa fac, sa ma las jignit si sa plec? Asta ce mesaj transmitea? Nu cumva asigura perpetuarea unei astfel de abordari, repet si sustin ca nu am provocat pe nimeni.
Legat de inregistrare, a fost intr-un loc public, pe un trotuar nu il alta parte.
Eu mi-am pastrat calmul si am incercat sa aduc discutia pe un ton civilizat si in afara copiilor.

Nu doresc sa implic copii, insa fiind in spatiu public eu pot depune plangere avand inregistrarea? Sincer vorbind, imi este putina teama pentru siguranta mea.

La unii exista limite, la altii nu.
Ce mesaje transmitea cui?
Daca ati veni la mine acasa sa discutati cu sotul meu si mi-ati spune asa, intr-o doara, apropo, te-am dat in judecata... nu cred ca ati mai discuta cu sotul meu prea mult. Amestecarea relatiilor personale cu comunicatul de stiri agresive este o provocare suficienta.
Nu are relevanta locatia unde stateati cand ati inregistrat, este o convorbire privata si va trebuia acceptul tuturor partilor.
Discutia nu trebuia sa existe intre adulti.

Pe de alta parte, imi e putin teama si mie ca nu ati inteles ca cele aratate de mine erau sfaturi juridice. Ati vazut cum cele descrise de dv. ca s-au intamplat s-au transformat in arme impotriva dv. Aparitia inregistrarii va sustine aceasta idee.

Juridic, aceasta atitudine va este complet dezavantajoasa. Mama va urla peste tot ca doriti numai sa o purtati prin tribunale si ca e o chestiune de orgoliu, iar dv. ii veti face rost de probe. Juridic, urmarirea interesului minorilor face pe orice om sa dea hotarari potrivnice unui astfel de comportament.

Juridic, pentru a va raspunde la intrebari, am nevoie de informatii. Reale. Asadar, ca sa depuneti plangere, pana la urma v-a fost putin teama sau nu stiti daca aveti frica fata de aceste amenintari?
Tot juridic e relevant ca acei copii nu au participat la aceasta cearta, din contra, de regula copiii se retrag speriati. Si cand intervin, sunt destul de timizi, ei vor ca adultii doar sa inceteze, sa termine si se intreaba ce au facut de mama si tatal se cearta atat din cauza lor. E relevant ca dv. ii vedeti participanti la o cearta care nu are legatura cu ei cand totul ar trebui sa fie despre ei.
Va rog, clarificati cu avocatul dv. care anume e strategia, pe ce mergeti, cum sa va purtati si sper ca nu a fost ideea lui aceasta comunicare in prezenta copiilor.
De asemenea, este important ca un psiholog sa va ajute sa intelegeti cum sa urmariti interesul copiilor; asta se va vedea in instanta si va va ajuta pentru un program si legaturi mai stranse si coerente cu ei. Juridic e de ajutor.
Colateral, daca doriti sa mentineti un tip de terapie sau de joc cu psihologul pe termen lung care sa va imbunatateasca relatia cu copiii, asta e treaba dv. Eu va spun pentru proces.
Procesul, in domeniul acesta, este despre fapte, atitudini, tipete si scandaluri, despre inregistrari si martori, despre ce inteleg parintii ca e binele superior al copiilor si ce nu... asta se analizeaza.
Nu veti pune accent pe asta, pune partea adversa sau, chiar daca nu, veti obtine o hotarare de rutina si veti fi suparat de lipsa de analiza a instantei. Nu neaparat justificat.