Admitere INM 2016

Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare:

a) ca ramasa fara obiect, ca urmare a transferului judecatorului recuzat la o alta instanta, nu este supusa niciunei cai de atac;
b) poate fi atacata numai de partea care a formulat-o, deoarece numai aceasta parte ar avea interes sa o atace.
c) poate fi atacata si de partea adversa chiar daca nu a formulat-o, intrucat legea nu distinge.

PasatGeorge a scris:

Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare:

a) ca ramasa fara obiect, ca urmare a transferului judecatorului recuzat la o alta instanta, nu este supusa niciunei cai de atac;
b) poate fi atacata numai de partea care a formulat-o, deoarece numai aceasta parte ar avea interes sa o atace.
c) poate fi atacata si de partea adversa chiar daca nu a formulat-o, intrucat legea nu distinge.

a) gresit (as spune) caci nu are nicio treaba transferul judecatorului la o alta instanta
b) gresit (as spune) suna prea exclusivist sintagma "numai de partea care a formulat-o"
c) corect - asa reiese din art.53

Grila este din Serena Militaru si Ionut Militaru, editia 2015 iar ca raspuns corect dat de ei este doar varianta b). Cu varianta a) nu am nicio problema, deoarece este aproape imposibil ca de la efectuarea unei cereri de recuzare si pana la judecarea ei (cererea de recuzare se judeca de indata), judecatorul sa fie transferat la o alta instanta. In schimb varianta c) este data ca fiind gresita, argumentand ca partea care nu a formulat cererea de recuzare nu ar avea interes sa o atace (le fel zice si Boroi, ca partea adversa nu ar justifica un interes sa atace incheierea, deoarece daca ar fi avut si ea motive sa il recuze pe acelasi judecator, trebuia sa o faca in termenul prevazut de lege). Totusi , eu consider ca art. 53 nu face vreo distinctie intre partile care pot formula cale de atac si partile care nu pot formula si prin urmare nici noi nu trebuie sa facem. Cu atat mai mult, interdictia partii de a ataca o incheiere este o limitare a unui drept procesual, astfel incat aceasta trebuie prevazuta in mod expres de lege.

PasatGeorge a scris:

[...], argumentand ca partea care nu a formulat cererea de recuzare nu ar avea interes sa o atace (le fel zice si Boroi, ca partea adversa nu ar justifica un interes sa atace incheierea, deoarece daca ar fi avut si ea motive sa il recuze pe acelasi judecator, trebuia sa o faca in termenul prevazut de lege).

Ce sa zic, ei (autorii) stiu mai bine, insa dpmdv este posibila si ipoteza in care partea care nu a cerut recuzarea (pentru ca nu a stiut ca ar exista motiv), sa fi descoperit motivul dupa ce partea adversa a facut cererea (ma rog, Boroi zice ca partea este decazuta din acest drept, in aceasta faza) si ca ar justifica si ea un interes si practic sa "achieseze" la cerere si implicit sa atace incheierea (care ii dauneaza).


PasatGeorge a scris:

Totusi , eu consider ca art. 53 nu face vreo distinctie intre partile care pot formula cale de atac si partile care nu pot formula si prin urmare nici noi nu trebuie sa facem. Cu atat mai mult, interdictia partii de a ataca o incheiere este o limitare a unui drept procesual, astfel incat aceasta trebuie prevazuta in mod expres de lege.

Asa consider si eu (ca art.53, nu face distinctie), insa cum am spus mai sus, autorul face grila (si raspunsul) si nu stiu ce ar mai fi de comentat in acest punct.

In cazul il care plangerea prealabila a fost gresit introdusa la organul de urmarire penala necompetent:

a) se va trimite, pe cale administrative, organului de urmarire penala competent;
b) se va restitui pe cale administrativa petitionarului;
c) se va dispune clasarea, in cazul in care organul de urmarire penala necompetent constata ca plangerea este tardiva.