Divort cu minor

O sa raspund pe rand. Apreciez doamna proastasatului ca nu considerati parerile noastre diferite asupra problemei drept un atac la persoana. Va asigur ca nici eu nu iau diferentele dintre noi drept asa ceva din contra, le consider o oportunitate de largire a orizontului.nDumnevoastra prezentati niste cazuri extreme. Evident ca daca tatal a fost violent cu fosta sotie nu consider ca e bine sa I se acorde acces nelimitat la propriul copil ci in anumite conditii. Aici insa nu este vorba de asa ceva iar in majoritatea cazurilor nu e vorba de asa ceva. Ar fi aiurea sa schimbam o regula buna pentru niste exceptii. Acestea au fost si vor exista mereu.nStrict referindu-ne la cazul de fata, pentru ca despre asta e vorba, tatal nu a fost violent cu fosta sotie, tatal a fost plecat din tara sa munceasca cel mai probabil. Ce facem acum cu parintii care muncesc in strainatate, cerem lege prin care sa-i impiedice sa-si mai vada copii? nSotul mizerabil poate sa fie sot mizerabil fara sa-si agreseze fizic sotia. oamenii se pot indeparta, pot inceta sa mai comunice, il pot lua pe celalalt drept un bun sigur. Sunt atatea moduri in care sa-l faci pe celalalt sa fie singur cand de fapt se afla langa tine, de ce mereu trebuie sa ne gandim la bateie sau alcool? Exemplele expuse de dumneavoastra sunt corecte in anumite cazuri, din fericire insa nu in majoritatea. Poti fi un sot groaznic cand nu-ti mai iubesti sotia, cand dupa ani de zile iti dai seama ca gandul de a o vedea seara acasa nu mai produce nici o emotie in tine si desi aduci bani acasa, spui povesti copilului seara acasa si te ingrijesti de el, totusi legatura cu mama lui sa fi murit. nDin imaginile descries de dumneavoastra absolut intotdeauna tatal este ori un alcoholic, ori un bataus violent ori un ratat fara service. Si e pacat pentru ca exista enorm de multi tati exceptionali care asteapta doar o sansa sa fie lasati sa faca mai mult. Sansa pe care societatea abia acum incepe sa le-o acorde spre disperarea parintilor rezidenti care erau obisnuiti sa aiba si painea si cutitul.nOmul nu se dedubleaza dar omul nici nu trebuie sa o faca. Relatia cu copilul tau e diferita de relatia pe care o ai cu sotul, sotia, parintele, brutarul. De ce marea majoritate, mamele, confunda relatia pe care o au ele cu fostul partener cu relatia pe care acesta o are cu copilul? nIn plus, la ce spuneti dumneavoastra, cred ca exagerati in privinta traumelor copilului. Da, daca ii spui " vai saracul de tine, tati iar a plecat" dupa care de langa el iti suni o prietena si povestesti cu ea ce nenorocit e fostul ca da copilul peste cap, copilul cu siguranta va fi dat peste cap. Daca insa te asezi langa copil si ii spui " tati a trebuit sa plece pentru ca trebuie sa munceasca, te iubeste insa foarte mult si imediat cum se elibereaza vine sa te vada, doar ca nu stie cand va fi asta" atunci copilul va fi linistit si bucuros ca are un parinte care alearga imediat la el.nAm un tata care a lucrat pe santier. Nu stiam cand vine, nu stiam cand pleaca. Asta a fost normalitatea mea. Il asteptam insa cu disperare si bucuria era imensa cand aparea. Au fost momente dificile cand nu a fost langa mine dar a compensate cu momentele in care era. Asta insa pentru ca stam ca tata munceste enorm ca sa-mi fie mie bine si ca distanta dintre noi doi il face sa sufere enorm. Nu a fost la serbarile mele decat o singura data. Intr-o noapte insa a aparut si a schimbat bradul saracacos luat de mama cu un varf de brad argintiu si l-a umplut de ciocolata. A doua zi ne-am trezit si surpriza a fost extraordinara. Anii au trecut si au ramas in minte doar momentele frumoase, nu cele in care statea la geam si ma uitam lung sa vad daca apare. Deci meseria de parinte, daca exista dragoste si intelegere se poate face si la fara frecventa.nEu nu sunt exceptia. Copii tanjesc dupa parintii lor. E de 1000 de ori mai bine sa ai un parinte pe care sa-l vezi de doua ori pe an decat un parinte absent pentru tot restul vietii.nDoamna Martonze, aveti dreptate, este doar parerea dumneavoastra. Asta insa nu ar trebui sa devina adevar universal valabil pentru ca nu ar fi correct pentru nimeni. In plus, se bate apa in piuza cu trauma minorului care pleaca cu parintele necunoscut pana atunci. Luati atunci toate masurile necesare pentru a nu mai fi o trauma. Vorbiti cu copilul despre tata, aratati poze, pregatiti-l, nu stati cu mainile in san. nCopilul e dus la cresa, la gradinita, la scoala, nu tot trauma ar trebui sa fie cand il lasi 8 ore cu un strain care nici macar nu se poate concentra doar pe el pentru ca mai are alti 20 de copii care plang??? Aici nu e trauma? E trauma doar cand e vorba de tata?nDaca tatal isi cauta copilul, pentru copil binele de maine nu e ipotetic, e o realitate. Poate ca da, parintele va neglija maine din nou dar azi a fost aici si acel azi face o mare diferenta mai incolo intre un copil care a avut cateva zile de azi si atul care nu a avut nimic.nCine spune sa cresti copilul cu sperante desarte? Iarasi, va rog mult, nu exagerati si nu prezentati extremele pentru ca nu e cazul sa le luam drept regula.

Va dau 100% dreptate! Ati scris niste randuri pline de bun simt, logica si as zice chiar emotie! Intr-o relatie insa, indiferent de natura ei, e nevoie de minim 2 persoane. E greu ca eu sa-i arat copilului poze, sa-i spun povesti calde despre tine tatal, cand tu, cand vi, transmiti, si fara cuvinte, un mesaj exclusiv belicos. Eu nu pot sa am vreo credibilitate cand incerc sa zugravesc lucrurile in roz, daca tu tatal, in loc sa vii cu bradul umplut de ciocolata (folosesc metaforic acest exemplu f frumos) vi cu executorul, dgaspc-ul si politia!Copilul percepe tensiunile, momentele, chiar daca nu-i spui in cuvinte.
Daca filosofia ta de viata e razboiul, eu degeaba as incerca sa anin ingerasi in bradul argintiu!
Tatal n-a plecat la munca. A plecat in alta tara si si-a facut viata lui. E dreptul lui. Dar e si dreptul meu sa-mi refac viata peste care tu nu poti da navala cand iti amintesti!!!
Repet, haideti sa lasam ipocrizia: cand divortam mai trebuie si sa asumam ca nu va fi ca inainte (vorbesc despre copil), ca decizia de a divorta si de a pleca in alta tara are consecinte, pe care nu mi le poti transfera doar mie.