Custodie comuna, domiciliul la mama, ce drepturi am?

Este o aberație acea înțelegere. Solicitați încheierea unei alte înțelegeri deoarece înțelegerea actuală este greu de pus în aplicare. Solicitați să vă anunțe în prealabil de intenția de a lua copilul deoarece trebuie să vedeți dacă copilul poate pleca atunci când se dorește (poate are lecții, alte activități etc).

Ați putea să mergeți impreuna ca părinți și cu cel mic la un psiholog sa ii cereți sfatul..ce se poate, cum.e bine pt copil sa procedați.

mirebire
Bunica mea mi-a spus "ca n-am stiut sa-mi pastrez barbatul" :))). Dar ea are 80 de ani,saraca! Nu poti avea grija de o relatie, de unul singur. Sau poti sa ai grija de relatie, doar ca fostul meu sot avea grija de o alta relatie :))). Mai glumim...:).

Dar cand eu m-am ocupat aproape singura de cresterea copilului, pentru ca sotul era fie la a doua facultate, fie in deplasari cu "colegele"; sa ma trezesc acum ca brusc vrea baietelul pt ca are lucruri de demonstrat iubitei, e nedrept. Pentru copil in primul rand ca e folosit asa, si apoi pentru mine.

UnParinte,

Pentru ca intre nevoile si dorintele copilului e o mare diferenta. Si nu, copiii de 7 ani nu se audiaza; nu pot decide cand sunt atat de mici si nici nu e drept pentru ei sa o faca



adisan,


Nu. E greseala mea....nu am scris toate conditiile. E un singur paragraf care zice asa: "Parintele separat de copil are dreptul de a-l vizita sau de a-l lua la domiciliul sau ori de cate ori solicita, cu incunostiintarea prealabila a celuilalt parinte cu 24 h inainte de data fixata in acest scop si fara a afecta programul scolar al copilului"

De aici si pana a fi amenintata cu judecata, daca nu sunt de acord cu cate o saptamana la mine si una la tata....
Am intrebat si un psiholog: copilul are nevoie de stabilitate. Nu e melc nu-si poate face bagajele in fiecare saptamana. Si la 7 ani nu poate decide; e usor de cumparat...merge la parintele care-i cumpara mai multe, care-l lasa la televizor/calculator etc., care-l duce peste tot. In cazul nostru....tatal. Ar trebui deci sa stea la tata cate o saptamana, pentru ca asa vor amandoi? Culmea e ca inainte de divort, tatal lui era f. putin interesat de copil. Deci?

E nedrept pentru dv., insa nu pentru copil. Da, copilul nu are discernamant la 7 ani, dar ar trebui sa fi inceput sa stie a-si identifica nevoile sale naturale. Si e natural sa nu poti alege intre tata si mama.
Astfel, daca pruncul dv,. va avea o relatie buna cu tatal sau din cauza... nevoii de demonstrare in fata unei iubite... ce conteaza? Ca e fericit copilul sau ca e fericit si ticalosul de tata? Sau ticaloasa de iubita?

Haideti sa gandim altfel: pentru dv. unele variante sunt nedrepte. Pentru tata alte variante sunt nedrepte. Pentru copil, in situatia data, TOATE variantele sunt nedrepte.
Asa incat, ca orice parinte responsabil (nu ca ticalosul celalalt care isi urmareste mai degraba propriul interes, ok?), veti lasa deoparte propriile nedreptati si veti cantari situatia cat puteti de obiectiv.

Cat despre relatie, niciodata nu-i vina unuia. Uneori, asa e viata, la care contribuie ambii. Statistic, nasterea unui copil e o perioada de neglijare a relatiei de cuplu pentru ambii parteneri. Statistic, e vina ambilor. Statistic, unul se simte coplesit, celalalt neglijat, statistic sunt sanse mari de rupere a cuplului in primii 2 ani de viata a copilului. dar asta e statistica... si nu mai conteaza.

Copiii de 7 ani se pot audia. Am avut copil de 3 ani audiat de instanta. Si foarte relevant... nu e gluma, chiar foarte relevant.
Eu spun sa tineti cont de dorinta copilului. Nu ad literam, nu sa o executati, dar sa tineti cont, sa o intelegeti, sa vedeti de unde vine si sa emopatiozati cu el. Altfel, pierdeti legatura cu el si daca sta toate zilele la dv. Ca sa nu simta ca a decis el, penrtru ca, asa cum ati spus, nu ar fi drept.

Unparinte, e exagerat ceea ce ati aratat, nu are nicio legatura cu situatia de fapt prezentata de user, sfaturile sunt raportate la cu totul alta situatie, imaginara.

De acord. Nu e niciodata vina unuia, atunci cand o relatie se destrama. Si mi se pare natural ca tatal sa pastreze legaturi cu copilul lui. Week-end-uri, vizite in timpul saptamanii...
Ce se intampla atunci cand tatal ii spune lucruri urate despre mine, copilului? Sa incurajez o legatura foarte apropiata intre ei? Sincer, mi se pare toxic; ii fura copilului inocenta si il trage intr-un razboi absurd, la care nu vreau sa particip. Dar pentru ca baietelul nu are niciun raspuns din partea mea, tinde sa il creada pe cel care ii repeta aceeasi poezie. Bunicii din partea tatalui fac la fel: ma fac mincinoasa, ii spun sa nu ma creada. Nu prea stiu ce sa nu creada, ca eu nu-i vorbesc de rau.
Copilul vrea la tata, da; pentru ca e mituit si aparent, e fericit. Intrebarea e: e bine pentru el?
Ce se intampla cand tatal se satura? Are momente in care e interesat f. mult de copil, apoi se retrage si il respinge. Comportamentul lui fata de copil a fost principalul motiv al divortului. Eu nu mai suportam sa-mi vad baietelul plangand, rugandu-se de tatal lui si spunandu-i :"fac ce vrei tu"; atunci cand fostul meu sot intra in perioada de respingere. Foarte greu!

Asa ca, vreau domiciliul copilului la mine si doar drepturi de vizitare pentru tata, nu de locuit. Ce sanse am, daca in instanta, baietelul alege sa locuiasca cu tatal?