Concubinajul si casatoria, un contract civil sau comercial intre parti?

Nu degeaba am facut o paralela intre casatorie sau concubinaj si un contract civil sau "comercial".
Dupa exemplul dat (cu tatal care isi facea planul ca va primi bani de la mama "alienatoare" timp de opt ani, urmand sa treaca si la executarea bunurilor mamei daca nu ii plateste la timp), inclin sa cred ca nu isi mai au rostul urmatoarele din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului:
Art. 6: Orice copil are dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare. (cum sa poata mama "alienatoare" sa il mai intretina, cand are de platit amenzi de valoare imensa sau cand este executata silit pe bunuri? Plus ca situatia va deveni si mai tensionata, fiind sanatatea chiar a mamei in pericol?)
Si cu asta ma opresc, sunt multe articole scrise frumos despre drepturile copiilor, despre interesul "superior", toate bune si frumoase, dar cand este vorba despre a lua in seama posibilitatea de a proteja cu adevarat, ne ascundem dupa articole rigide.
Exemplu: dau search despre combaterea violenmtei, dar nu gasesc nimic referitor la:
- violenta exercitata de catre altcineva decat partenerul de viata, poate fi un frate, o sora, un unchi, etc. Nu exista decat denumirea "domestica" (alta aberatie si cu aceasta denumire, suna cam sinistru). İdem violenta morala exercitata de catre parintele nerezident prin hartuirea prin tribunale, plangeri peste plangeri de te face sa te simti ca o inculpata, iti deranjeaza programul pe care ar trebui sa il ai cu minorul: Explicatia din wikipedia pentru "alienare parentala":
"Concret, alienarea înseamnă că prin gânduri, acțiuni și maniere verbale sau non-verbale un copil este abuzat emoțional, îndoctrinat (i se "spală creierul"), pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un dușman sau pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia."
Deci, nici sa gandesti nu este bine, ca alienezi parental acel copil? Nici cand esti executata silit prin amenzi uriase? Nici cand esti executata pe bunurile tale? Robot sa fii si tot te scurtcircuitezi, iar din frica de "pedeapsa" ajungi sa comiti erori (exemplu sa strambi un pic din nas cand vine "nerezidentul" cu executorul la usa si gata, prin gesturi ai alienta parental minorul!
Totusi, pe ce baza se calculeaza acele amenzi? Se raporteaza cumva si la veniturile parinteleui nerezident? Se scad din acele ventiuri cheltuielie cu minorul, cu locuinta, cu propria persoana?
İmbogatire fara justa cauza? Banuiesc ca da, nu sunt specialista, dar ca sa iei de la gura copilului tau si sa iti mai faci si planul ca opt ani esti asigurat si sa te mai si lauzi pe internet ca urmeaza sa o executi pe mama, spune multe despre "interesul superior al minorului" si despre dreptul la o viata decenta si lipsita de griji.

Si totusi, ce drepturi are pana la urma parintele nerezident?..Un copil are prin definitie 2 parinti, tata si mama..De ce ar avea mama mai multe drepturi decat tatal..de ce tatal trebuie sa faca ordonante presedintiale pentru a-si putea vizita copilul, deoarece mama refuza cu indarjire sa lase copilul sa-si vada tatal..motivul?..multiple de la clasicul "ca nu vreau eu, eu sunt mama copilului si eu hotarasc" pana la reala alienare parentala tip "mami plange ca o sa stai cu tati 2 zile, ce o sa faca mami fara tine?.." si altele...si atunci unde este grija si dragostea mamei pentru echilibrul emotional al copilului?.. am intalnit situatii de acest gen, judecate inclusiv de instante in mod superficial cu ideea preconceputa ca mama are totdeauna dreptate si e mai presus de orice..Frumos, dar dreptul tatalui de a participa la viata copilului unde este ? Sau faptul ca doi adulti au decis sa divorteze, automat duce la pierderea dreptului tatalui de a-si vedea copilul??? Eu cred ca este nevoie de o justa masura in judecarea situatiei, fiecare in parte, aducerea in discutie a situatiilor personale nu este relevanta. Discutia juridica ar trebui sa fie impartiala iar sentintele sa fie aplicate in mod just. Daca parintele nerezident are dreptul la vizita si vacante, mama are obligatia de a-si convinge copilul sa respecte. Nu intereseaza varsta copilului, in fond el a stat cu ambii parinti pana la divort deci nimeni nu este un strain.Atunci cand se ajunge la executor se ajunge din cauza parintelui iresponsabil care transfera asupra copilului propriile frustrari si suparari si astfel il determina sa-l urasca pe celalalt parinte. Acesta in opinia mea este un abuz savarsit asupra propriului copil, nu faptul ca parintele nerezident ajunge la masuri extreme pentru a-si vedea propriul copil.

eclair, Dvs. aveţi dreptate până într-un punct.

Eu cred ca este nevoie de o justa masura in judecarea situatiei, fiecare in parte, aducerea in discutie a situatiilor personale nu este relevanta.

În general, aşa ar trebui să fie, părinţii să se ocupe în mod egal de copil, şi după divorţ.
Dacă a existat viaţă de familie, copiii sunt afectaţi de destrămarea familiei.
Sunt însă cazuri în care părinţii nu au trăit niciodată ca o familie, minorii nu au avut ocazia să experimenteze traiul în comun, şi-au cunoscut tatăl în urma unei recunoaşteri la Starea civilă, în urma unui proces de stabilire a paternităţii, minorii nu au stabilit legături de ataşament cu acel tată - (uneori, apar după ani de zile de absenţă) - ori, în această situaţie, instanţa stabileşte program de vizită, program de vacanţă, fără a studia istoricul situaţiei şi acest tată execută silit programul de vizită, fără ca minorul să aibă cu el acea legătură pe care traiul în familie îl conferă. Cum poate convinge o mamă copilul să plece cu un om cu care, ocazional, s-a jucat, la intervale mari, dar pe care, practic, nu-l cunoaşte, un copil care nici cu bunicul cu care locuieşte nu pleacă fără mama?
Aici, pe forum, apar multe cazuri particulare.
Într-un caz din acesta, o copilă din familie divorţată, cu tatăl trăitor în aceeaşi localitate cu minora, refuză plecarea cu tata. După multe refuzuri, instanţa stabileşte refacerea treptată a relaţiei tată-minora, constatând alienarea uşoară a copilului.
Atunci, revenind la programul de vacanţă stabilit de o instanţă, prin procedura Ordonanţei Preşedinţiale, cum poate o mamă, oricât de binevoitoare, să convingă copilul să plece cu tata pe care copilul abia îl cunoaşte, pe care nu l-a văzut de luni bune, cu care nu are nici o legătură afectivă?

Relatia cu tatal exista si in lipsa tatalui. E dorinta, e nevoie, e teama, e totul amestecat, e abandon, dar exista.
E ca si cum ai emotii inainte de o serbare: vrei sa fii acolo, ai invatat cantecul, dar tremuri inainte de a urca. Or, in aceasta situatie, mama sau tatal sau cine e langa tine, trebuie sa te ajute sa faci primul pas.

In rest, discutiile sunt oarescum aberante si partinitoare, lipsite de realitate, asa incat m-ar apuca Anul Nou sa le raspund.
Compararea unui copil cu tata necunoscut sau care a abuzat mama intr-un mod de neconceput cu copiii ai caror paritni se intereseaza de ei... jenant. Lipsa de intelegere a efectelor gandirii unui parinte asupra dezvoltarii psihice a unui copil...
Cel mai mult m-a socat partea cu executarea mamei care ii ia copilului dreptul de a supravietui! Cu alte cuvinte, daca esti parinte crescator de prunc, totul ti se iarta. Nu poti fi executat de creditori, nu poti raspunde penal eventual, ca nu carecumva sa iei copilului parintele de langa el, ca-i incalci drepturile.

A creste un copil nu te scapa de responsabilitati, ci iti adauga unele noi. Nu poti sa nu platesti banca sau sa nu-ti asumi culpa in relatii civile sau altele, ca nu te salveaza de la plata doar faptul de a fi parinte.
Ai gresit, platesti.
Exista si exemple extreme, dar sunt rare, dovada ca din mii de paritni care intra pe acest forum, numaram pe degete pe cei care acuza abuzuri. Acestea exista mereu.
Cat despre judecatori si sentinte, ele nu sunt expresii ale vreunei dreptati divine. Deseori, aberatiile cerute de parinti in actiunile lor duc la aberatii expuse in hotarari. Alteori, e doar lipsa de timp a unui judecator cu 50 de dosare pe masa. Si nu, nu se poate ca partea sa aiba scuza de a avea un copil, iar judele sa nu aiba scuze. Obiective.

Ce poate face un parinte pentru copilul sau? Sa-l impace cu celalalt parinte. Nu o face, e inculpa. Daca propriile sentimente il impiedica la asta, atunci e in culpa. Greseste copilului sau. Si trebuie sa plateasca.
Si daca justitia omeneasca nu-l face sa plateasca, nicio grija, va veni vremea cand copilul va fi crescut deja. Saracul copil, frustrat, nemultumit si abandonat, egoist si neintelegator.

Buna ziua doamna Avlil.
Exemplul dat cu executarea silita a mamei se referea la amenzile date de catre instanta pentru nerespectarea programului de vizita minor, nicidecum la restantele la banci sau alte minunatii.
Amenzi care sunt destul de usturatoare si deja creeaza disconfort in relatiile dintre parinti, cu repercusiuni asupra copiilor minori. Nu stiu ce anume v-a oripilat cand am zis de dreptul copilului la viata atunci cand parintele nerezident (prin sentintele de executare ca fiind "creditor", un termen deloc uman pentru ceea ce militati dumneavoastra) taraste prin tribunale parintele rezident, avand posibilitatea de a-si umple buzunarele cu o suma destul de frumusica din amenzile aplicate.
Orice parinte nerezident poate abuza de aceste "simptome ale alienarii parentale" pentru imbogatire, folosind copilul ca "sursa generatoare de profit", cazurile se inmultesc (cu amenzile aplicate) si este pacat sa sufere copiii doar pentru a s erespecta un drept al parinteleui nerezident.
De altfel, am pus cateva intrebari la care nu am primit niciun raspuns concret la punctul nr 4, drept dovada ca acest "simptom" este numai bun de sursa de profit. Nu este ceva masurabil, cazurile dupa care s-au facut acele asa zise studii stiintifice nu sunt din Romania, und eexista o alta cultura, educatie, mentalitate, chiar si credinta, de ce ne-am lua dupa ele?
Chiar imi pare rau ca nu ati sesizat de la inceput ca un copil poate suferi traume majore in urma executarii silite a parintelui rezident prin amendare ca nu "i-a permis" parintelui nerezident sa aiba legaturi personale cu celalalt parinte (iarasai discutabil ce probe ar exista sa se sustina ca este chiar adevarat), si mai ales cazurile in care parintele nerezident nu este sanctionat absolut deloc cand nu isi respecta acel program de relatii personale cu minorul, uitand luni de zile sa ia legatura cu el, sa achite acea pensie de intretinere sau sa isi ascunda veniturile reale, urmand ca peste un timp sa vian cu executorul la usa.