adisan a scris:
Nici un sistem nu este perfect dar prin prevederile noului cod civil se încearcă măcar soluționarea problemelor ce apar frecvent în relațiile de familie.
Orice abuz în ce privește exercitarea drepturilor părintești, dezinteresul față de copil, situațiile de pericol etc,trebuie schimbate urgent deoarece asta este în interesul superior al copilului. Este de la sine înțeles că nu trebuie acționat imediat ce unul dintre părinți a greșit și nici nu trebuie să existe reproșuri de dragul de a critica, dar dacă un comportament este abuziv trebuie apelat la prevederile art, 403 cod civil și stabilite alte măsuri.
Sunt de acord cu dvs. si ma bucur ca m-am facut inteleasa. Este normal ca fiecare sa vada situatia din prisma propriilor trairi si sa o trateze in consecinta. Noul cod civil este bun pentru cei care se inteleg, care sunt cu adevarat parinti indiferent de relatia dintre ei si care se gandesc la binele copilului lor mai presus de orice. Noi, cei si cele care scriem pe acest forum, fie ca ne numim mame sau tati intampinam dificultati tocmai pentru ca nu toti "parintii" sunt parinti in adevaratul sens al cuvantului. De aceea spun ca aceasta lege nu da posibilitatea legiuitorului sa faca diferenta. Am auzit de nenumarate ori "autoritatea parinteasca exercitata in comun este regula". Si cu exceptiile ce facem? Cunoasteti, desigur, zicala "excepria intareste regula". Ce facem cu exceptiile? Cum le diferentiem? Cum le tratam? Nu mai putem inchide ochii si sa ne prefacem ca nu exista pentru ca este in joc viata si sanatatea mentala a unor copii. Copii care pot fi traumatizati de executori, tribunale si politie.
Am citit pe acest forum cateva postari care m-au ingrijorat foarte tare:
1. Un viitor "tata" cu drepturi cerea sfaturi cum sa o forteze pe partenera lui sa faca avort. M-am regasit in acea femeie care, indiferent de motivele pe care le are, vrea sa aduca pe lume o viata. Am trecut si eu prin amenintari si injurii si luni de nopti nedormite. Acelui suflet (dragi domni si doamne care sustineti sus si tare ca femeile care iau aceasta decizie sunt iresponsabile sau mai stiu eu cum va mai trece prin cap) i se incalca un drept garantat de Constitutia Romaniei: dreptul la viata. Acei oameni nu ar trebui bagati in aceeasi oala cu tatii care se ingrijesc de copiii lor, dar nu sunt lasati "de mame" sa se implice si mai mult.
2. Un alt "tata" nu voia sa-si dea acordul ca mama sa plece cu copilul la doctor in strainatate. Ce sa mai vorbim sa-i insoteasca sau sa se ofere sa plateasca jumatate (macar) din costuri.
3. Un stimabil "tata" dispare in ceata dupa ce a epuizat tot repertoriul de amenintari si injurii cand partenera il anunta raspicat ca nu va face avort si ca el va trebui sa renunte la statutul de parazit si capusa a societatii si sa se angajeze undeva. Dupa 2 ani se duce la un notariat cu CNP-ul mamei scris pe o hartiuta si recunoaste copilul, apoi o da in judecata pe mama si obtine un program de vizitare pe care nu-l respecta. Ba, mai trimite cate un mail ocazional si daca vede ca i se raspunde civilizat iar dispare in ceata. (cazul meu)
4. Am vazut cu ochii mei in sala de judecata o "mama" care a spus ca ea renunta la copilul ei. Ca nu-l vrea si mai era si insarcinata. Halucinant! Nu am putut sa nu ma gandesc ce se va intampla si cu cel mic nenascut inca atunci cand mama lui va cunoaste un alt domn si nu-l va mai vrea nici pe el.
Atat imi amintesc momentan, dar exemplele sunt nenumarate atat de "tati" cat si de "mame".
Nu exista niciun articol care sa vorbeasca despre copilul din afara casatoriei in termeni largi, care sa faca deosebirea intre un copil crescut alaturi de mama si tatal lui care stau intr-o relatie de concubinaj (deci poti spune ca a crescut in familie si a dezvoltat legaturi de atasament fata de ambii parinti) si unul care a crescut doar cu unul dintre parinti si pe celalalt nu-l cunoaste, deci nu a dezvoltat legaturi de atasament fata de acesta.
Cum se poate reglementa asta? Cu 100.000 de semnaturi?
@elennaRos
Va voi contacta cat de curand. :)