Autoritate parinteasca comuna

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Autoritate parinteasca comuna

Utilizator 12:02, 4 Ianuarie 2016

Am vrut sa comentez la postul initiat de catre RamonaCiuchendea, dar nu am putut, asa ca imi permit sa-mi spun parerea in acest fel. Sper sa fie permis.

Eu cred ca problema cu aceasta custodie comuna (ansamblu de drepturi si OBLIGATII) este faptul ca nicio autoritate nu ia in calcul interesul superior al copilului. Iar unii parinti se gandesc numai cum sa se razbune pe fostul sau fosta. Este doar un concept copiat, nu si gandit sub toate aspectele.

1. Legile sunt copiate si nu sunt adaptate la tara noastra, la mentalitatea si la calitatea unor oamenilor care o locuiesc. In tarile dezvoltate statul asigura copilului pensia alimentara si isi recupereaza banii de la parintii nerezidenti. Ia sa fie si la noi asa, sa intre fiscul peste nerezidentii care saracesc subit, care nu mai au venituri dar se plimba cu SUV-uri care consuma 30% combustibil. Nu ai venit, dar ai 2 maini si 2 picioare? Pai hai la munca si uite asa mai facem niste autostrazi gratis cu nerezidenti care vor avea in acest mod un salariu din care li se va putea retine lunar banii pentru copil. Nu vrei? Ia sa nu mai ai tu drepturi asupra copilului 6 luni sau 1 an in care sa fi monitorizat si sa demonstrazi ca iti iubesti copilul si te lupti sa ii asiguri toate cele necesare.
La noi, in tara lui "las-o, ma, ca merge asa!" nu se poate cu vorba buna, parerea mea.

2. Prin masurile care se vor a fi luate de catre executori (sa scoti copilul afara si sa incui usa dupa el) se incalca o serie de drepturi ale copilului garantate de Constitutie si de Legea 257 si o serie de drepturi ale omului. Iar acele tratamente pot duce la grave probleme psihice pentru copiii care se simt lipsiti de aparare si se vad in fata unor straini incrancenati.

3. Atat rezidentii cat si nerezidentii incalca, fara sau cu buna stiinta, drepturile copiilor pe care sustin ca ii iubesc pana la cer si inapoi de mai multe ori.

4. Este o lacuna majora, zic eu, faptul ca in lege nu exista penalizari si pentru nerezidentii care nu-si respecta obligatiile. Care isi bat joc de copiii care ii asteapta cu bagajul facut la usa sau care lipsesc de la anumite cursuri sau intalniri cu prietenii pentru ca trebuie sa fie prezenti la ordin... degeaba. Aici ar trebui sa existe aceleasi amenzi care se aplica rezidentilor. Aceleasi sume si pe aceleasi perioade. Ia sa vedem atunci cati isi vor mai bate joc.

5. De asemenea, nu se face diferenta intre parintii nerezidenti care se intereseaza si se ocupa de copiii lor si cei pe care nu ii intereseaza nici macar daca este sanatos copilul lor. (Cand l-am intrebat pe biologicul copilului meu daca nu vrea sa stie si el cu cat s-a nascut copilul, ce ii place sa manace sau daca dace la olita mi-a raspuns cu un ranjet in coltul gurii "Nu asta ma intereseaza pe mine"). De asta exista atatea probleme ca "parintii" de genul asta sunt pusi in aceeasi oala cu cei carora chiar le pasa. Nu se poate vorbi despre alienare cand copilul ala si-a vazut de 5 ori "tatal" in cei 6 ani pe care ii are.

Am tot citit o serie de pareri pro si contra si imi permit sa imi spun si eu opinia.

In momentul in care parintii se despart si copilul ramane cu unul dintre ei este inevitabil sa nu se creeze o indepartare de cel care pleaca. Este in legea firii. Daca stai cu o persoana te atasezi de ea, va faceti o rutina, aveti gandire comuna si obiceiuri asemanatoare. Este normal sa iubesti mai mult pe cineva alaturi de care stai zi si noapte. Care te tine in brate cand esti racit sau te doare burta. Si nu este vorba despre alienare. Eu ma refer la cazurile in care parintii sunt sanatosi la cap si nu se razbuna unii pe altii cu legea in mana.

Am folosit termenul de rezidenti si nerezidenti pentru a nu mai spune nimeni ca acuz tatii sau ca sunt de partea mamelor.

Răspunde Citează

68 mesaje

5781 vizualizări

15 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 22:18, 9 Ianuarie 2016

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (5)

Pagina 12

Pagina 14

Alte discuții în legătură

Ordin de restrictie sau interdictie impotriva partenerei tatalui Buna ziua. Sunt divortata si am un copil minor de aproape 8 ani, a carui custodie o impart cu tatal lui biologic. Va rog sa imi spuneti care sunt demersurile ... (vezi toată discuția)

Copil fara tata Doresc pareri referitor la aceasta situatie: Ea traieste in concubinaj cu El. Ea cetatean roman, el roman si francez. Ea are loc de munca si o locuinta ... (vezi toată discuția)

Obligatiile parintelui rezident in cazul programului cu preluarea din domiciliu In cazul unui program cu preluare de la domiciliu, ce ar trebui sa faca parintele rezident? Cum ar trebui sa pregateasca copilul? Este normal sa nu permita ... (vezi toată discuția)

TrandafirulVesel Utilizator · Answer 1 · 2016-01-08 15:26:27

Iti multumesc AVLIL pentru apreciere desi tot nu inteleg de ce ne contrazicem daca in fond sustinem aceleasi lucruri.
Dumneavoastra sustineti ca legea este buna dar prost aplicata si eu sustin ca legea e proasta si execrabil aplicata, inteleasa dar si judecata (de catre magistrati)
O lege buna intr-o tara gresita e o lege proasta prin ineficienta.
O lege care creaaza mai mult efecte secundare decay beneficii directe este, desigur, proasta.
Nu se poate sa ceri informari, acorduri pentru schimbarea sosetelor, convocari pentru concursul de sotron din curtea scolii daca tu ca si parinte nu iti exerciti obligatiile de baza fata de copil, hrana, securitate, educatie.
Parinti care isi permit serviciile avocatilor in instante declara cu mana pe inima ca au venitul minim pe economie dar sunt ajutati de prieteni sa traiasca iar magistratii nu se pot sesiza ca e vorba de venituri ascunse. De ce ar face-o, toata tara pretinde ca e somera sau la venitul minim dar Valea Prahovei e plina de masini de lux.
Cand traiesti intr-o asemnea tara, nu poti sa nu ai nicio proectie a copilului, a parintelui rezident care indiferent daca are sau nu o situatie financiara buna, nu isi va lasa dezbracat sau nemancat copilul dar cel nerezident poate sa nu contribuie cu nimic dar drepturile lui sa fie sanctificate de autoritatea comuna!
Aici vine nonsensul si imbecilitatea acestei legi.

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru Avocat · Answer 2 · 2016-01-08 16:05:36

Pentru ca amandoi avem grija la detalii, domnule Trandafir! :P

In primul rand, multi nu cunosc legea si nu o stiu interpreta. Apoi, mentalitatea e invechita si instantele o schimba, dar greu. E un proces. Lung. In al treilea rand, din experienta mea, sunt mult mai multe efecte pozitive decat negative ale legii, chiar in situatiile de mai sus aratate.
Chiar pe forum, daca faceti o statistica, sunt zeci si zeci de persoane care inteleg sa se... inteleaga si cateva, aceleasi de ani, care inteleg sa nu se inteleaga.
Dupa mine, lucrurile decurg normal si in grafic, totul e ok.

Nu e un nonsens, dupa mine si nu exista necesitatea acordului in atatea situatii cate respira unii ca sunt. Nici pe departe.

Martonze Utilizator · Answer 3 · 2016-01-08 18:53:34

D-na Avlil, faceţi aluzie la cineva, eu mă simt. Dar vă amintesc că pentru a se face o înţelegere, trebuie să existe cel puţin 2 care vor acea înţelegere. Eu am vrut. L-am rugat să nu se certe în faţa copilului, când copilul nu a vrut cu el, i-am propus o ieşire undeva, unde să socializeze el cu copilul, eu să stau deoparte, să nu deranjez. El-nu şi nu ! Am mers la consiliere, în faţa psihologului a fost alt om, am crezut că e o clonă a lui-cum s-a terminat consilierea, a început din nou-reclamaţii, plângeri...s-au săturat şi cei la care face plângeri de el, atunci i-a reclamat şi pe aceia.
Marea problemă este la instanţe.O neglijenţă a instanţei declanşează reacţii în lanţ, care duc pânâ la nenorocirea unui minor şi a familiei sale. Bunăoară, dacă la apel, nu schimbau hotărârea din fond, copilul meu avea şi relaţie cu tata, nu era nici traumatizat psihic, el nu mai avea motiv să facă zeci de reclamaţii la autorităţi şi hotărârea îşi făcea efectul.

moniqa Utilizator · Answer 4 · 2016-01-08 20:56:03

buna seara,
Initial am crezut ca aceasta este o discutie de principiu, dar m-am inselat, pentru ca de la orice om avem ce invata, chiar daca este inutil sau latura morala este de ignorat.
Iata, ca am invatat de la "un parinte" prin observatia discutiei, cum se introduce ca la carte un disconfort notabil unei mame bine intentionate, unei mame care cauta solutii pentru a-si proteja copilul. Doar asa, sa ne dam mari, ca avem drepturi, pe care le putem incalca dupa bunul plac, sic!
Am mai observat anemia morala a avocatului, care incearca sa justifice irationalul si sa condamne normalul, cand cel mai simplu ar fi sa se refere in termeni tehnici la procedura evaluarii in justitie, fara latura morala, psihologica sau personala. Nu este ceva nou, este doar ceva notabil. Probabil ca este o incercare de a supravietui intr-un stat, cum spuneam, barbar.
Am mai invatat ca se incearca evaluarea procedurii tipice, care este evident stramba, prin exemple exceptionale, cei doi tati, doar doi, intr-o experienta vasta, presupun.
Si am mai vazut cum mamele, pentru ca sunt implicate emotional, cad in plasa provocarilor, singura emotie pe care o inteleg deplin.
Si ma gandesc ca nu se cauta de fapt solutii, doar acuze si somnul linistit al ratiunii.
Dar iata, ca exista si alte exemple, in alte state, ca Germania (tara solutiei in cazul meu) si Austria, unde interesul copilului este aparat in adevarata esenta. Exista criterii clar stabilite pentru a evalua interesul suprem al copilului, ca lectura obligatorie a celor care se avanta in manifestarea justitiei, criterii pe deplin ignorate in sentintele romanesti, povesti reale in acest blog:
[ link extern ]

In Germania, in situatia in care nu exista o legatura afectiva fireasca inntre copil si un parinte (re regula tatal), judecatorul cere ca legatura tata - copil sa se realizeze intr-un mediu supravegheat, in prezenta unui psiholog, mediu special organizat pentru astfel de cazuri, de fapt majoritatea cazurilor in care justitia trebuie sa decida in interesul copilului. Aceste medii se numesc "cafenele pentru copii" si se organizeaza intalniri intre copil si parintele necustodian / nerezident. Daca relatia este deja viciata, copilul impreuna cu parintele sau familia rezidenta (fac referire la tatal adevarat, care il creste pe copil, nu cel biologic si mama rezidenta) participa la cateva ore de evaluare psihologica, apoi copilul singur are cateva intalniri cu psihologul si abia apoi se organizeaza intalnirea cu parintele nerezident. Desigur ca locurile bugetate sunt limitate si se vor restrictiona daca parintele nerezident nu isi respecta obligatiile. Daca biologicul nu apare sau intarzie la astfel de intalniri, mai are acest drept, doar daca suporta cheltuielile aferente, adica daca plateste psihologul sau apeleaza la serviciile institutiilor particulare care activeaza in acest domeniu.
Daca nu isi manifesta interesul pentru a construi / reconstrui relatia cu copilul, se reduce timpul de vizita corespunzator. Evaluarea psihologului si interviul copilului este ceea ce primeaza in decizia juridica.
Desigur, sunt tati care se tanguie si sunt deranjati de intruzia strainului (psihologului) dar e mai important interesul copilului.

Daca vi se pare o procedura complicata, mai bine nu avem aceasta discutie. Daca vi se pare ca are sens, poate ca exista solutii si in sistemul de drept romanesc pentru acesti copii, care au dreptul la o norma firesca in viata lor. Probabil este si o idee de afaceri in Romania, unde astfel de protectie lipseste cu desavarsire. Mai trebuie acordul si interesul judecatorilor si avocatilor.
Si acum, cum explicam executia romaneasca a dreptului de vizita??? Cu executor al dreptului de vizita propriu parintelui nerezident!

cu speranta!

Martonze Utilizator · Answer 5 · 2016-01-09 11:16:35

Speranţa moare ultima, nu înainte ca nerezidentul, în virtutea dreptului acordat de sentinţele judecătoreşti , să execute silit părintele rezident cu cuantumul a 5(cinci) pensii de întreţinere minor pentru fiecare zi calendaristică de întârziere a realizării programului de vizită.
Ori programul de vizită nu este un program zilnic, aşa că nici amenda pentru întârziere nu poate fi calculată pe zi calendaristică de întârziere, precum o fac unii haretişti ajunşi pe scaunul inamovibilului.
Dar mai gravă este neluarea în seamă a fiecărei situaţii, în parte. Nu se poate vorbi de "menţinerea legăturilor de ataşament" în cazul în care această legătură nu a existat niciodată.
Mă refer aici la copiii recunoscuţi după luni, ani de la naştere sau la copiii care nu au trăit niciodată viaţa de familie cu părintele lor biologic şi-l văd odată, de două ori pe an.
Nu se poate vorbi nici de "alienare părintească" în cazul în care părinţii cu minorul/minorii nu au convieţuit şi gospodărit împreună.
Înstrăinarea succede o cunoaşere.
Problematica autorităţii părinteşti este mult mai complexă, în ansamblul obligaţiilor şi drepturilor părinteşti, dreptul părintelui la relaţii personale cu minorul este parte infimă, care se subordonează interesului superior al copilului, aşa cum e definit acesta în legea 272/2004, art.2 alin (2):nevoile de dezvoltare fizică-psihologică, de educare şi sănătate, de securitate şi stabilitate, opinia copilului, istoricul copilului, având în vedere situaţiile de abuz, violenţă asupra copilului, capacitatea părinţilor de a răspunde nevoilor concrete ale minorului, menţinerea relaţilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.
Vă rog să observaţi că interesul superior al copilului este să menţină nişte relaţii personale deja formate existând ataşamentul fată de persoanele acestea.
Nu scrie nicăieri că minorul are obligaţia să aibă relaţii personale cu persoane faţă de care are temeri, aversiune, ostilitate, chiar dacă cu acele persoane are legături de sânge .
Ataşamentul se formează în timp, timp în care mica fiinţă simte că este în siguranţă în prezenţa respectivei persoane.
Nu neg dreptul unui părinte la a avea relaţii cu propriul copil, însă în conformitate cu legea, dreptul său se subordonează interesului superior al copilului.