Sunt casatorita de 5 ani si am ramas insarcinata, dar din pacate sotul meu care lucreaza in afara tarii, a dat de bani si nu-si doreste copilul. Decizia mea este de a pastra aceasta sarcina in contextul in care acum 5 ani am renuntat la prima sarcina de dragul lui.
Sotul nu-si doreste acest copil deoarece, sustine el, nu poate face fata psihic vietii de familie si ar dori sa mai amane acest moment. Cu riscul de a renunta la o relatie de aproape 12 ani si de a fi mama singura, nu am de gand sa renunt la acest copil. Sotul ia in considerare divortul din moment ce eu nu sunt dispusa sa fac avort. Mentionez ca in ciuda a tot nu sunt dispusa cu desfacerea casatoriei pe cale amiabila si nici nu doresc sa-i intentez eu divort. Copilul acesta are un tata care sub o forma sau alta va trebui sa-si asume responsabilitatea lui. Eu nu-mi doresc destramarea familiei, nu-mi doresc sa-mi las copilul fara tata si daca are el de gand sa divorteze, sa faca acest lucru si sa si-l asume pana la capat.
Va rog frumos, sa-mi spuneti ce se poate face in acest caz si care e maximul de avantaje pe care il poate obtine si de dezavantaje legale in ceea ce ma priveste.
Este absolut normal si firesc ceea ce va doriti. Sfatul meu este sa va concentrați si sa trăiți la maxim acesta perioada minunata din viata dvs. Daca tatal va dori sa va fie alaturi dvs si pruncului bine, daca nu el va fi cel care va pierde.
Dvs veti putea solicită obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere pt copilul nascut chiar daca sunteti căsătoriți. Veti putea de asemenea solicita obligarea sotului la suportarea cheltuielilor acestei perioade. Ii convine sau nu are aceasta responsabilitate.
Daca dvs nu va doriti divorțul atunci nu il promovați. Sa il introducă el si sa probeze motivele temeinice care au dus la ruptura relațiilor de afectiune si sprijin dintre soți.
Doamna, niciun om nu-si poate asuma, psihologic discutand, raspunderea unei decizii care nu-i apartine deloc, in niciun mod.
Legal, sotul va fi obligat. Ceea ce nu inseamna raspundere asumata, ci raspundere fortata.
Copilul insa va tanji dupa tata. Independent de cat il veti indeparta dv. cu actiune de exercitare unica a autoritatii parintesti, asta e contra a ceea ce va simti, instinctual, normal, copilul dv.
Pe de alta parte, exercitarea unica a autoritatii nu se impaca si cu ideea ca doi oameni sa-si asume raspunderea.
Inteleg ca e o decizie grea, dificila, insa pe langa cea a pastrarii copilului ar trebui sa va informati punctual, temeinic, referitor la drepturile si obligatiile dv. ca sotie, ca viitoare mama, drepturile sotului de acum, din viitor, ale copilului mai ales si mai ales.
Dupa aceea, succes la formarea si reformarea unor relatii nonconflictuale, caci asta va fi cea mai mare nevoie a copilului dv.
Cred ca e necesar sa va intelegeti cu sotul privitor la cum se va exercita autoritatea si la ce isi va asuma fiecare.
Impiedicarea divortului sau refuzul acestuia, fortarea asumarii unui lucru care ar trebui sa vina natural nu stiu daca va va ajuta sa va formati relatii bune post-relatie pentru copilul dv. Va sfatuiesc sa consultati si un psiholog pentru a intelege nevoia emotionala viitoare a copilului de doi parinti. Importanta a doi parinti. Si apoi, asumati-va decizia, dar in cunostinta de cauza, fara sperante ca altul se va schimba, ca isi va asuma sau din contra, va renunta la autoritatea parinteasca. In acest moment, sunteti ranita si nici dv. nu luati o decizie coerenta. Succes!b
Ceea ce sotul sustine este: te iubesc, vreau sa ne continuam relatia insa deocamdata fara copil - deoarece el considera ca un copil va sta in calea fericirii sale.
Acesta este si motivul pentru care nu vreau sa divortez, pentru ca si eu il iubesc. Insa in aceeasi masura nici nu-mi doresc sa renunt la copil si voi merge in continuare cu aceasta sarcina.
Situatie ipotetica:
Sotul dvs vrea sa faca un credit, in numele ambilor(dvs+sot), pe urmatorii 60 de ani, pentru X - ceva ce el isi doreste foarte-foarte mult si dvs va displace profund.
Dvs ii comunicati ca X va provoaca respingere si nu sunteti de acord cu acest credit, desi il iubiti si nu doriti incheierea relatiei dintre voi doi.
Sotul dvs va spune ca va iubeste si nu doreste sa incheie relatia dintre voi doi, el isi va cumpara X si dvs va trebui nu doar sa platiti un sfert din veniturile dvs pentru urmatorii 60 de ani pentru X, ci va trebui sa va implicati activ, sa va asumati responsabilitatea si sa investiti toate resursele dvs in X si sa va faca placere.
Situatie ipotetica:
Sotul dvs vrea sa faca un credit, in numele ambilor(dvs+sot), pe urmatorii 60 de ani, pentru X - ceva ce el isi doreste foarte-foarte mult si dvs va displace profund.
Dvs ii comunicati ca X va provoaca respingere si nu sunteti de acord cu acest credit, desi il iubiti si nu doriti incheierea relatiei dintre voi doi.
Sotul dvs va spune ca va iubeste si nu doreste sa incheie relatia dintre voi doi, el isi va cumpara X si dvs va trebui nu doar sa platiti un sfert din veniturile dvs pentru urmatorii 60 de ani pentru X, ci va trebui sa va implicati activ, sa va asumati responsabilitatea si sa investiti toate resursele dvs in X si sa va faca placere.
Multumesc de parere, insa nu cred ca e comparabila situatia.