Divort de mama insarcinata

Cu tot respectul, nu vad unde am scris ca trebuie sa aiba copii. Cand am scris am avut in vedere art citate mai jos din codul civil raportat la ce a citat doamna din spusele sotului

sustine el, nu poate face fata psihic vietii de familie si ar dori sa mai amane acest moment.

Familia Art. 258
(1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea si educarea copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
(3) Statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice si sociale, incheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.
(4) In sensul prezentului cod, prin soti se intelege barbatul si femeia uniti prin casatorie.

Casatoria Art. 259
(1) Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata in conditiile legii.
(2) Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie.
(3) Celebrarea religioasa a casatoriei poate fi facuta numai dupa incheierea casatoriei civile.
(4) Conditiile de incheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei se stabilesc prin prezentul cod.
(5) Casatoria inceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti.
(6) Casatoria poate fi desfacuta prin divort, in conditiile legii.

Facutul de copii e oarecum o urmare fireasca dupa casatorie, ca nu vrei sa faci, ca nu poti si celalalt doreste, poate fi motiv de divort, ca si in acest caz.
Oricum , nu vb de contractarea unui credit la banca , iar doamna e deja insarcinata, nu a venit cu un pisic in casa pe care sotul nu vrea sa il pastreze.

Corect, dar eu vorbeam de modul in care dna se raporteaza la refuzul sotului de a se implica, nu de refuzul sotului.
Pentru ca asta e singurul lucru pe care mai poate sa-l mai schimbe. In rest lucrurile sunt destul de fixe, dna e insarcinata, dl nu vrea copii.
Nu gasesc ca e ok sa-i reprosam dlui ca nu vrea copii si nici sa decidem ca daca nu vroia copii trebuia sa nu se insoare (sau sa nu mai faca sex).

Pentru ca ar fi de folos (pentru ea si pentru viitorul copil) sa-si asume decizia si sa nu isi ingreuneze viata asteptand ca sotul ei sa aibe aceeasi reactie ca a ei, cata vreme omul a spus de ceva ani ca nu vrea copii (si cu cat il va constrange mai mult, cu atat va refuza mai mult).
Si da, dorinta unuia dintre soti de a avea copii si opozitia celuilalt e motiv de divort, preferabil inainte de a aparea un copil. Sau motiv de a nu incheia casatoria.

Si din nou, nu ma intelegeti gresit, am 3 copii si nu mi-as putea vedea viata altfel. Dar asta nu inseamna ca toata lumea ar trebui sa vrea sa aibe 3 copii, sau 2, sau unul.
Si nici cei care nu-si doresc copii n-ar trebui sa le fie rusine ca nu-si doresc.

Ideea centrala cu care avem o problema, se pare, este ca sotii sunt egali. In consecinta,m pentru ca sa formeze o familie, toate deciziile se iau cu unanimitate, fiecare sot avand drept de veto. Orice decizie luata individual poate fi de mica insemnatate (ca pisicul din povestea de mai sus), fapt ce se desprinde oarecum din modul in care sotii isi dau mandat reciproc pentru anumite categorii de bunuri.
In situatia unei decizii unilaterale majore, urmarea normala e neacceptarea ei de catre celalalt sot.
Legal vorbind, e ca in proverbul popular:"Dragoste cu sila nu se poate." Bun, si daca asta nu se poate in cuplu, nu se poate nici in relatia cu copiii.
De aceea, cred ca doamna poate sa inteleaga ca sotul ei va fi fortat de lege sa faca anumiti pasi obligatorii pentru un parinte (intretinere, acorduri) si siluit de sotie, societate sa ii placa.

Toate astea nu inseamna o relatie viitoare fireasca cu copilul, aceasta va fi nefireasca; de aceea, pana la asumarea sotului, trebuie sa isi asume dumneaei aceasta realitate si e dificil sa fie suparata, pentru ca dumneaei a creat-o.
Odata asumata, trebuie sa gaseasca cele mai bune variante sa faca fata, ea si copilul, la situatia pe care o va trai copilul ei.
De aceea, atat un psiholog, dar si un ajutor juridic ar fi bune. Sincer, psihologul intai, as recomanda eu.

Si nu, nu o judec, exista urmari pentru fiecare decizie, uneori deciziile bune au urmari proaste si invers.

mirebire a scris:

Corect, dar eu vorbeam de modul in care dna se raporteaza la refuzul sotului de a se implica, nu de refuzul sotului.

Daca nu va dori sa se implice o va rezolva foarte simplu cu declaratii notariale. Practic, el va avea o singura problema: va fi obligat sa contribuie cu bani la intretinerea si educarea copilului.

Ares-3 a scris:

Practic, el va avea o singura problema: va fi obligat sa contribuie cu bani la intretinerea si educarea copilului.

dar nu e vorba despre el (sotul), e vorba despre ea (mama) si despre el (copilul)