Autoritate părintească comună

Cum as putea sa dovedesc ca "luam decizii pentru minor cu calm și fără ceartă" cand tocmai asta este problema... mama copilului nu numai ca nu ma implica in luarea unor decizii, dar refuza sa-mi dea orice INFORMATIE despre copil. Nu a vrut sa-mi comunice cine e medicul de familie al copilului, refuza sa-mi comunice afectiunile de care sufera copilul (cand e bolnav trimite doar o hartie pe care scrie ce medicamente trebuie sa-i administrez. Daca o intreb care este afectiunea, ma acuza ca nu vreau sa-i dau medicamentele prescrise), la ce scoala l-a inscris, absolut nicio informatie. Imi interzice si sa vorbesc cu fiul meu la telefon (nici macar de sarbatori sau zi de nastere). Si inca multe altele...
Si apoi s-ar pune intrebarea: daca m-as intelege asa bine cu mama copilului, la ce sa mai deschid proces pentru incredintare comuna? Doar de dragul unui act?
Ce am vrut sa demonstrez cu acele inregistrari? Simplu: starea conflictuala este creata si mentinuta DOAR de una din parti. Din partea mea nu a primit "acelasi raspuns", dimpotriva, in orice problema legata de copil, am raspuns INTOTDEAUNA prompt si binevoitor. Nu am boicotat in niciun fel deciziile luate de mama (scoala, medicul, cu cine lasa copilul - exceptand o singura situatie: copilul era lasat la vecin cat era plecata mama de-acasa, iar acesta era violent verbal SI FIZIC cu copilul).
Si eu care credeam ca legea e pentru situatiile de acest gen, cand parintele custodian FOLOSESTE COPILUL ca arma de razbunare. Dar din cate se spune aici, legea e facuta pentru cei care se inteleg, care nu au conflicte... "te chem in judecata pentru ca ne intelegem foarte bine!!!" Ce absurd...

Daca se pune intrebarea cum se poate apoi lua decizii daca parintii nu se inteleg, raspunsul se gaseste in raportul Roland Proksch: „În special atunci când există conflicte parentale, custodia comună este în mod clar mai bună fiind în beneficiul copiilor şi relaţiei dintre părinţi”.

When a scris:

Iarasi, sa refuzi custodia comuna pentru ca tatal isi inregistreaza intalnirile cu fosta pentru a nu putea fi tarat in penal este odios.

Aceste înregistrări nu au ce căuta la un dosar civil care judecă acordarea autorității părintești în comun dacă conțin doar contradicții și reproșuri. Trebuie însă păstrate pentru apărare în orice situație de înscenare penală.
Pot fi folosite și în civil minori și familie, dar în altă acțiune spre a se dovedi posibila alienare parentală a minorului, dacă reiese așa ceva din înregistrări.
Apel trebuie să declarați neapărat, însă cu argumentație și probatoriu care să convingă instanța de apel să accepte criticile aduse primei hotărâri, cu alți martori și alte probe dacă puteți obține. Mult SUCCES, și nu dezarmați, PUTEȚI MERGE PÂNĂ LA CEDO`!

Probele prin EMAIL sunt cele mai concludente în instanță, începeți să-i scrieți mamei copilului prin e-Mail și apoi să le imprimați și să le arătați instanței, pe care veți scrie "CONFORM CU ORIGINALUL", și să le semnați.

VĂ ROG, NU MAI FOLOSIȚI TERMENUL "ÎNCREDINȚARE", NU EXISTĂ AȘA CEVA ÎN LEGE.

Intrebati in scris mama toate aceste lucruri ca sa puteti proba in instant usor tot ceea ce ne-ati spus aici. De asemenea puteti cere consiliere la DGASPC pentru dumneavoastra si mama, pentru a depasi aceasta stare conflictuala.
Va sugerez pentru a nu mai recurge la filmari sa solicitati ca programul de vizita, predare minor sase faca exclusive la sediul DGASPC. In felul acesta doamna se va abtine de la scene sau dacale va face o sa aveti martori.
Autoritatea parinteasca comuna nu o sa o faca pe mama sa va comunice nimic in plus. In privinta asta v-as sfatui sa nu va cramponati prea tare pe ea. Concentrati-va pentru a reusi cu ajutorul autoritatilor statului sa aflati informatii relevante despre copil, sa aveti o legatura frumoasa cu acesta.
Puteti face separat hartie prin care sa informati official medical de familie ca sunteti tatal minorului si ca doriti informatii referitoare la starea acestuia de sanatate. Ii scrieti saptamanal pana cand o sa bata el obrazul mamei.
De asemenea puteti cere informatii de la scoala, puteti vorbi cu invatatoarea si puteti sa va implicati in activitatea scolara a copilului fara sa va spuna mama ce si cum.
Referitor la faptul ca nu va da copilul la telefon....dati un sms mamei si intrebati la ce ora sa sunati copilul, ca va e dor de el dar ca nu doriti sa-l deranjati. Daca dupa doua-trei asemenea mesaje mama tot nu ar raspunde, as informa-o ca sunt extreme de ingrijorat ca mi-a patit copilul ceva si ca este de datoria mea ca parinte sa anunt autoritatile sa investigheze aceasta situatie, dupa care as merge la politie sa anunt disparitia copilului. Dumneavoastra nu aveti de unde sa stiti ca in timpul in care ea nu va raspunde copilul nu a patit ceva.
Trebuie insa sa fiti dumneavoastra civilizat si corect. pentru binele copilului.
Programul de vizita se respecta? pensia alimentara o platiti?

Poate trebuia sa mentionez un lucru:
Pe tot parcursul procesului, fosta sotie a mintit "pe rupte". Si nu putine au fost situatiile in care am demonstrat cu acte acest lucru. Altele le-am demonstrat prin acele inregistrari (asta a fost motivul pentru care le-am depus - nu le-am depus ca sa atac, ci doar ca sa arat ca ma acuza pe nedrept de anumite lucruri). Dau cateva exemple:
1. M-a acuzat ca vorbesc urat de fata cu copilul, ca o jignesc, ca sunt violent verbal, etc. Prin inregistrari am aratat ca este tocmai invers. Cand imi preda copilul, in loc sa-si sarute copilul la despartire, il trimite spre mine cu mesajul: "spune-i la taica-to ca-i un dobitoc!".
La fel cand inapoiam copilul, la despartire, ii faceam cu mana (el nu are voie sa-mi faca cu mana de fata cu maica-sa!!!). Mama lui imi facea semne ca sunt idiot ca fac copilului cu mana.
Si inca ceva legat de inregistrari (sa nu radeti pentru ca este adevarat!): capatul principal de acuzare al ei a fost faptul ca eu inregistrez intalnirile. Ghiciti ce depune mama copilului odata cu intampinarea? Un CD cu inregistrari!!! Si culmea, la interogator o intreb de ce ma acuza pe mine ca inregistrez, daca si ea face acelasi lucru. Raspunsul ei: eu nu fac inregistrari. Atunci a intervenit judecatorul: "pai dumneavoastra ati depus inregistrari...".
2. Aceeasi situatie penibila a fost si in cazul convorbirilor telefonice. In Intampinare spune ca eu am posibilitatea sa vorbesc telefonic cu copilul cand vreau. Am demonstrat (tot prin inregistrari) si apoi a recunoscut si ea la interogator, ca imi interzice sa vorbesc telefonic cu copilul. Prin inregistrari am demonstrat ca daca sun de pe telefonul meu - nu raspundea. Sunam cu un numar necunoscut ei (de pe telefonul unor prieteni) - imediat raspundea. Cand auzea ca sunt eu, inchidea. Ba mai mult, am cumparat un telefon mobil copilului (are 9 ani), sa pot comunica cu el fara sa "o deranjez". Cum a ajuns copilul acasa cu telefonul, i-a fost confiscat. Judecatorul a intrebat: "de ce scrieti in intampinare ca reclamantul poate vorbi telefonic cu copilul daca ii interziceti acest lucru?". Raspunsul: "ati inteles gresit ce am scris".
3. Pensia alimentara o platesc "cu sfintenie". Intotodeauna o platesc in perioada 2-4 a lunii (in functie de zilele saptamanii). Niciodata nu am depasit ziua de 4 a lunii. Si cu toate acestea la proces am fost acuzat ca o platesc cu intarziere si la minimul pe economie. Un simplu extras scos de la banca (eu platind pensia prin virament bancar), a demonstrat ca minte.
4. Am fost acuzat ca nu o informez cand se imbolnaveste copilul (cat este la mine). Si culmea, chiar in perioada procesului a fost un asemenea caz. I-am scris un sms sa o informez. Mi-a scris inapoi sa-l duc la medic. Asa am si procedat. Apoi i-am scris un sms detaliat, la ce medic am fost, diagnosticul si tratamentul. Apoi, cand copilul s-a intors la mama lui, am trimis actele de la medic si medicamentele. Nu au trecut doua saptamani, si avem infatisare la proces. Mama copilui neaga senin: "dar copilul nici nu a fost bolnav!!!". Am aratat copiile actelor care le-am trimis mamei. Raspunsul ei: "nu le-am primit. Nu mi-a zis nimic". Atunci am spus judecatorului ca am si sms-urile cu convorbirile pe acesta tema. Judecatorul a luat telefonul meu si a citit aceste sms-uri... Cred ca si el a ramas uluit de cat de senin poate sa minta un om.
5. Martora ei ma acuza ca odata cand am luat copilul, cu copilul in masina, i-as fi aratat semne obscene (cu degetul). A venit intrebarea: ce masina am? Martora: nu stiu, pentru ca o parcheaza te miri pe unde sa nu o vad. Judecatorul: dar ati spus ca v-a aratat semne obscene din masina. Spuneti macar culoarea. Martora: nu stiu...

Si astea sunt doar cateva exemple. Dar in acest mod s-a comportat pe tot parcursul procesului.

cel mai bine cereti atunci consiliere la DGASPC si preluarea, predarea copilului la sediul lor.
Daca aveti o relatie frumoasa cu copilul e tot ce conteaza.
Trimiteti instiintari peste tot ca sa fiti informat de medic, educator si asa mai departe ce face copilul. Cred ca dupa cateva saptamani puteti discuta cu invatatoarea si stabili sa sunati copilul la scoala pe telefonul ei ca sa vedeti ce mai face.
Incercati sa nu puneti minorul la mijloc. Cand mama trimite copilul ca sa va zica ca e dobitoc invatati pe cel mic ca nu trebuie sa foloseasca si el acest comportament. Ca mami e suparata si ca uneori adultii au cand se supara comportamente care nu e bine sa fie luate drept exemplu.
Intrebati mereu mama de ce are nevoie copilul.
Lasati cearta. Atata timp cat va reusi sa va enerveze va continua si ea cu acest comportament.
Atunci cand va vedea ca nu mai are nici o reactie de la dumneavoastra, se va potoli si ea.
Importanta e relatia cu copilul. Se respecta programul de vizita, il vedeti pe cel mic, copilul e fericit alaturi de dumneavoastra.
Custodia comuna nu va aduce nimic in plus si nimic in minus.
Nu e correct ca nu o aveti dar mai bine va canalizati energia spre altceva. Copilul are nevoie macar de un parinte matur.
Cred ca asta ar fi contat pentru judecator sa vada si ca asta ar conta la urmatoarea infatisare. Sa va duceti si sa aratati ca pentru binele copilului dumneavoastra folositi toate metodele pentru a avea o relatie decenta cu fosta sotie.