Autoritate părintească comună

Pai sa spunem ca ai un parinte resident care nu vrea sa comunice nimic. Ce faci? Ca sunt si cazuri d-astea, multe.
De ce sa nu ai custodie comuna pentru ca celalalt te trateaza cu fundul pe tine si pe copil?
De ce sa nu ii faci reclamatii ca nu o face, nu e normal? De ce sa fi pedepsit si sa nu ai custodie comuna tocmai pentru ca ai urmat pasii pe care legea ti-i dicteaza.
Ce faci ca parinte care nu iti mai vezi copilul? Nu ai habar unde invata, ce face?
Si vorbesc de momentul de dupa ala, in care te-ai dus cu flori, cuvinte frumoase si dorinta de intelegere la fostul sau fosta. Vorbesc de momentul in care ai realizat ca oricat de diplomat, matur ai fi, fostul partener te vrea afara din viata pentru ca nu e vorba de tine, de nimic din ce ai facut sau nu ai facut ci de el. De problemele nerezolvate ale lui.
Atunci faci plangere, dar hei, nu castigi custodia ca nu exista comunicare intre voi. Iar ala pedepsit e tocmai parintele care NU isi baga picioarele. Cum va ajuta asta pe viitor? pai nu va ajuta, ca asta va da aripiparintelui care are copilul sa dea cu piciorul si mai tare. Sa nu te mai lase sa-l vizitezi sa ti-l rapeasca definitive din viata ta si pe tine din a lui.
Nu enormal sau firesc ca in caz de necomunicare din parintii divortati ( culmea) tu sa pedepsesti unul singur. Ii trimiti la consiliere, ii trimiti undeva unde pot gasi ajutor dar excluderea unui parinte din viata copilului NU este benefic acestuia.
Acum exista atatea cai de a comunica incat atunci cand asta nu se intampla e doar rea-vointa.

When, nu m-am referit la mijloacele tehnice de comunicare. Nu există comunicare acolo unde, după o relaţionare cu minorul, părintele depune reclamaţie la protecţia copilului că-i este sabotată relaţia. Nu este comunicare când fără a pune măcar în discuţie o posibilă petrecere de timp suplimentar cu minorul, te trezeşti cu chemare în instanţă pentru program de vacanţă. Nu este comunicare acolo unde, fără să ceri achitarea unei anumite datorii băneşti, mergi direct la executor, majorând substanţial datoria. Nu este comunicare acolo unde trimiţi serviciul de "Abuz şi neglijare" la domiciliul minorului, fiindcă 2 zile nu ţi s-a răspuns la telefon exact în momentul în care ţi-a căşunat sunatul, fără a cere informaţii prin email, facebook, sms - nu-i aşa, e mai simplu de trimis un email la Protecţie decât părintelui rezident, în care să-l întrebi ce s-a întâmplat şi să stabileşti o oră când se poate comunica telefonic. Fiindcă , în definitiv, noi avem telefonu, nu telefonul ne are pe noi.

@Martonze: nu stiu ce probleme aveti dumneavoastra, dar nu e ok in subiectul deschis de mine sa spuneti problemele ce le aveti dumneavostra sau probleme care le au altii. Tot ce scrieti mai sus NU corespunde situatiei mele. Nu stiu unde ati dat click pe just.ro, in tot cazul ce scrieti nu se potriveste cu situatia mea. Asa ca va rog sa va abtineti de la a face afirmatii de parca ar fi extrase din dosarul meu.

Martonze, nu neg ca e adevar si in cuvintele dumneavoastra insa va referiti mereu la situatii in care doar parintii nerezidenti sunt de vina. Chiar credeti ca intotdeauna parintele rezident comunica si este correct?
Nu, din exemplul dumneavoastra nu pot intelege de ce 2 zile nu ii spui celuilalt ca ii este in regula copilul. In alea 2 zile vorbesti cu prietenii, parintii etc, suni la servici dar este efort doar in a-ti informa partenerul despre copil.
Eu daca as divorta nu as avea o problema in a-mi informa consoarta zilnic despre copil. Ca ii inteleg dragostea si grija simtitnd-o la randul meu. Si recunosc cu mana pe inima, ca daca doua zile numi-ar raspunde la telefon atunci sa fiti convinsa ca zona respectiva ar fi survolata de toate fortele de ordine.
Vorbiti cu atat lejeritate de absenta informatiei din viata unui parinte incat uneori chiar ma intreb daca sunteti parinte. Imi cer scuze daca jignesc, nu e intentia mea insa spuneti ca aveti un copil, ca il iubiti, ca sunteti aici tocmai din cauza traumelor prin care a trecut. Atunci cum puteti sa fiti atat de relaxata cand vine vorba de un parinte care zile intregi nu stie nimic de copilul lui? Cum puteti fi parinte si totusi acest zbucium sa va fie atat de strain? Eu asta ma intreb.
Pentru ca eu innebunesc cand sotia si copilul sunt plecati cu masina si trece o ora, trec doua si nu ma suna ca au ajuns. 2 zile? 2 zile? Doar un parinte poate intelege. Asa ca din cauza asta ma intreb, daca chiar aveti un copil. Pentru ca nu poti sta Martonze 2 zile fara sa stii de copilul tau. Iar daca o faci, o faci doar pentru ca esti silit. Ca nu ti se raspunde. Nu pentru ca nu ai vrea sa stii. Si da, tu ai telefonul nu telefonul te are pe tine. Dar tot tu ar trebui sa ai intelegere si bun simt. Si daca iti iubesti copilul, sa nu faci celuilalt prin copil ceva ce tie nu ti-ar conveni.

ai mare dreptate when, numai un parinte caruia ii pasa, poate sa stie cum e atunci cand nu stii absolut nimic despre copilul tau timp de o luna jumate (asta se intampla in cazul meu in timpul vacantei de vara cand este la mama lui si cand programul de vizitare nu se aplica; dar sunt si altfel de parinti: cand copilul este o luna cu maine, mama lui nu-l cauta niciodata, desi nimeni nu o opreste; O face doar pentru ca sa-mi interzica si mie sa vorbesc cu el cand e la ea.