Buna seara ! Sunt mama si am un bebe de 3 luni de zile.Nu sunt casatorita si sunt si despartita de tatal copilului meu ,am fost data afara din casa lui de catre mama sa si de atunci de aproximativ o luna si jumatate stau la mama mea.De 6 ani de cand am avut o relatie cu tatal copilului mama lui nu ma suportat ,ma indemnat sa fac avort la primul copil si am facut ,la al doilea l-am pastrat pentru ca nu am mai fost asa naiva ca la 19 ani .A dorit sa fac avort si la al doilea copil si din cauza asta eu nu o agreez pe ea.De cand am nascut si-a schimbat parerea si ii place ideea de a avea un nepotel cu toate ca ma dat afara din casa unde locuiam cu tatal copilului.De multe ori cand ma plimb pe afara cu tatal copilului o cheama si pe mama lui si sunt "obligata" sa o vad cum imi tine in brate copilul si alte lucrurii .Ce pot sa fac ? Nu mai suport situatia,mi se pare nedrept dupa cate am suferit din cauza ei sa fiu nevoita sa trec prin asa ceva.Imi cer scuze ca am repetat fraza "tatal copilului meu " dar nu imi e nici sot,nici iubit si nici nu doresc sa mentionez numele lui . Exista legi in acest sens ? Sa ii interzic prezenta langa copilul meu ? Va multumesc !
La varsta asta nu cred ca e obligatoriu sa ramana singur cu tata si bunica, puteti sa nu-i lasati sa petreaca timp cu el decat in prezenta d-voastra. Problema este ca pana nu aveti hotarare judecatoreasca in care sa apara clar programul de vizita si cum se poate exercita acesta, tatal va poate lua oricand copilul si nu comite nici o infractiune, are aceleasi drepturi ca d-voastra.
Sfatul meu: deschideti in instanta proces de incredintare minor unde cereti (aduxceti motivele pe care le considerati argumente) sa ii fie stabilit program de vizita doar in prezenta d-voastra pana copilul implineste de ex. 2 ani.
Mama sa este cea care l-a crescut si vreti nu vreti face parte din familie. Mare atentie pentru ca daca nu tratati cu atentie situatia puteti ramane chiar singura. La randul dumneavoastra veti avea nepoti candva. Timpul ne schimba in bine sau rau. Poate mai lasati de la dumneavoastra, poate mai lasa si ceilalti. Cearta sigur nu aduce lucruri bune. Fiti impaciuitoare.
German Alex, din ce povesteste doamna, copilul e foarte mic si expus la diverse pericole: alimentare etc., pana creste si nu va mai fi asa vulnerabil mi se pare ca este important sa-l fereasca de respectivele pericolo, dupa ce mai creste, sunt de acord si eu sa incerce sa pastreze minime relatii, sunt si ei parte din familie si indiferent de stil, atat timp cat nu pun copilul in pericol, e bine de incurajat relatiile dintre ei.
Legal, strict legal, sansele sunt infime sa interzica bunicii sa stea cu nepotul, avand in vedere cele aratate de user.
Diversificarea, recomandata si azi de unii medici inca de la 3-4 luni, este o chestiune de abordare a fiecarui parinte. Va inteleg ingrijorarea de mama, insa si sotul dv. are aceleasi drepturi de a decide asta ca si dv. Faptul ca dv. va orientati dupa parerea unui medic, a unei moase, a unui prieten ii da si lui acelasi drept, inclusiv de a asculta sfaturile mamei sale.
Instanta de judecata, in lipsa unui rau adus copilului, nu are drept sa ii impuna tatalui pe cine sa asculte ori sa limiteze drepturile acestuia ori ale bunicii.
Inteleg ca initial va durea ca, in prezenta dv., tinea copilul in brate si ca poate urma sa inceapa diversificarea. Doua zile mai tarziu am aflat ca deja copilul a fost lasat singur cu tatal si bunica si ca a si fost diversificat.
Nu stiu de ce dv., ca mama care va temeati, ati lasat copilul singur si face o instanta sa permita si ea acelasi lucru, vazand ca si dv. ca mama ati permis si niciun rau nu s-a intamplat.
In privinta probelor, e absurd sa stati sa filmati cand copilului de 3 luni ii e rau; il luati si mergeti la medic, nu filmati, aveti altceva de facut. O alergie, toxiinfectie e periculoasa, nu e timp ori motiv de filmat, acestea sunt actiuni care duc la decizii impotriva dv. Ce-ati spune daca bunica ar pregati telefonul de filmat cand copilullui dv. i se face rau?
Incercati sa gasiti un sprijin psihologic si, doar la nevoie, legal, asa incat sa nu va razboiti cu tatal copilului, ca ajungeti urmatorii 5 ani prin instante. Apoi faceti o pauza si o luati de la capat.
Daca nu puteti face fata situatiei actuale, contactati un avocat care cunoaste si drepturile copilului si chemati tatal sa negociati legaturile sale personale cu copilul intr-un mod acceptabil pentru amandoi.