parasirea domiciliului cu copilul minor

cora2006 a scris:

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Altfel, va puteti certa in continuare intrucat aveti drepturi egale in acest moment.(potrivit legii evident)

Incorect, Claudiu!
Pana in momentul de fata, tatal biologic nu si-a recunoscut copilul, astfel incat acesta nu are niciun drept legal asupra acestuia. Pentru a avea vreun drept, este necesar sa recunoasca acel copil mai intai si abia apoi sa obtina o hotarare judecatoreasca prin care sa i se confere vreun drept. Dar, pana atunci...;)

E corect Cora;):D

Nu va faceti griji intrucat aveti sanse imense de a obtine custodia.
Chiar si asa aveti sanse imense.Sa va luati insa avocat ca sa nu va treziti ca cine stie ce se intampla defavorabil dvs.
E foarte potin probabil dar e bine sa fiti atenta.

avocat Claudiu Lascsochi

icu 78 a scris:

baiatul este recunoscut de tata. dar ma ameninta ca nu voi putea obtine eu custodia copilului. imi este foarte frica sa nu mi-l ia. felul precipitat in care am plecat, venitul reprezentat de indemnizatie si alocatia copilului ca si locuitul intr-un apartament de 2 camere impreuna cu parintii mei sper sa nu reprezinte "bile albe" in favoarea lui.

Desi ati fost intrebata pana acum daca minorul a fost recunoscut, nu ati dat niciun raspuns si, in mesajul anterior am presupus ca raspunsul este NU. Avand in vedere precizarea facuta prin acest mesaj, chiar daca minorul este recunoscut de tatal biologic, nefiind casatoriti, neavand o hotarare de incredintare a minorului nu are - acum - mai multe drepturi decat dv., dar va recomand sa faceti dv. primul pas in sensul introducerii actiunii de incredintare a minorului.
Cele mentionate de dv. nu sunt "bile albe" pentru el, din contra, dv. sunteti ajutata si de parintii cu care locuiti iar din ancheta sociala care se va efectua la domiciliul parintilor unde locuiti cu minorul trebuie sa rezulte ca minorul este ingrijit bine, este spalat etc., are conditii bune de locuit, de studiu si un mediu familial propice unei bune dezvoltari fizice si psihice.
Priviti cu optimism spre viitor, introduceti actiunea, angajti un avocat si lasati amenintarile concubinului sa treaca pe langa dv. astfel incat sa nu va afecteze.
Succes si ganditi pozitiv! ;)

Numai stati pe ganduri. Actionati-l in justitie si rezolvati situatia in care sunteti acum.
Era mai rau daca va paraseati copilul .
Instanta dupa opinia mea va incredinta minorul d.-stra.
Luati legatura si cu un avocat pentru a va redacta sau va asista in instanta.
Va doriti sa aveti forta de a trece peste aceasta perioada .

Ma intereseaza foarte mult subiectul, fiindca din pacate foarte curand va trebui si eu sa incep crunta batalie a custodiei.
Situatia mea : casatorita de 6 ani, avem un copil de 1,5 ani conceput prin inseminare artificiala cu "materialul" genetic al uni donator cunoscut. Am locuit in strainatate primii 4 ani si jumatate ai casniciei, apoi am venit in Romania.
Atunci au inceput si problemele, din ce in ce mai grave, ajungandu-se in cele din urma la violenta fizica.
Din pacate eu a trebuit sa-mi abandonez serviciul, unde eram si colegi, am plecat la parintii mei impreuna cu minorul, unde ma aflu si acum, de mai bine de o luna de zile. Nu mai am nici un venit, imi caut serviciu ca sa-mi pot intretine copilul.
Intrebare: ce e de facut ? De multe ori m-a amenintat ca-mi ia copilul si asta ma sperie mai mult decat orice, chiar daca sunt suficiente probe care nu se potrivesc deloc cu calitatea lui de parinte ( alcoolul, iresponsabilitatea, violenta fizica si verbala ). Are vreo sansa sa-si puna in practica amenintarile si - mai rau - sa castige custodia !?
Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat !

Rezolvati problema venitului (pentru stabilitate ) si ganditi-va serios si la o locuinta .

In consideratia unui asemenea comportament al tatalui .... sansele sale pentru a-i fi incredintat minorul spre crestere si educare ( obligatie ce implica ideea de responsabilitate ), sunt , din punctul meu de vedere , inexistente.
;)