Românii au fost primii europeni care i-au persecutat cu adevărat pe ţigani pe motive rasiale. Au văzut imediat în ei valoare economică, o sursă ieftină de muncă şi de venit. A urmat toată Europa, culminând cu Hitler peste 600 de ani.
Nu spun ca trebuie compatimiti (au dovedit timp de sute de ani ca se pot ''descurca'' oricum si oriunde) insa nu e corect sa-i condamnam mereu!
Din pacate copii sufera cel mai mult, de mici fiind neindreptatiti, pusi sa cerseasca la colt de strada, trebuind să suporte ploaia, frigul şi căldura arzătoare, si...discriminarea...
trope_doi a scris:
O gasca de tzanci intre 4 si vreo 7 ani se inghesuiau pe un topogan si alunecau – greu – “ciorchine” pe plastic. Chicoteau, tzipau si radeau – asa cum numai copiii pot rade: cu toata fiinta. Era vacarm, dar distractiv sa-i privesti.
La un moment dat apare o copila imbracata in fusta lunga, verde deschis (tzipator, ar spune cei fara veselie in viata), imprimata cu floricele mici (galbene, rosii si verzi); bluza era alba, simpla – alb stralucitor de curat… Cu plete lungi, negre, impletite in doua cozi subtiri, cu siret rosu. Vesela, a urcat treptele, sa se alature celorlalti… Si, deodata, liniste… Copiii parca au incremenit cand au vazut acolo acea fetita care se pregatea sa alunece spre ei… In mai putin de un minut s-au imprastiat urgent si topoganul a ramas liber – doar pt fetita aceea, care a ramas sus, parca aiurita… Nu stiu ce o fi fost in sufletul ei – si nu as vrea sa simt vreodata ce a simtit ea…
Damian Drăghici, câştigător al unui premiu Grammy spunea:
''Discriminarea cred că începea în casă, auzind 24 de ore din 24 că „noi suntem ţigani, iar ăia sunt gagii”. Când ajungi afară eşti deja discriminat prin ceea ce a făcut familia. Eşti deja într-un cerc vicios şi ai nişte lucruri care îţi sunt clare, nişte prejudecăţi. ªi când te duci să inviţi o fată la dans te gândeşti că eşti ţigan şi că ea nu va vrea să stea cu tine. Când eram la şcoală am stat în bancă cu o fată. Primul lucru care îmi venea în minte, la 8-9 ani, era: „Eu sunt ţigan”. Noi suntem ceea ce părinţii noştri au dat creierului nostru atunci când eram mici.
(…) Credeţi că până nu se va întâmpla ceva la nivel mondial, se va schimba felul în care părinţii noştri ne cresc? Deseori suntem distruşi din cauza părinţilor. Pentru că fiecare lucru care ne pune jos respectul de sine e din cauza părinţilor şi a celor din familie care, cândva, ne-au spus: „Ce tâmpit eşti, nu o să faci niciodată nimic în viaţă! Ia uite, ai nasul mare!”.
Toate astea ne-au făcut pe noi, astăzi, să citim mii de cărţi ca să ne schimbăm. Nu avem respect faţă de sine. Dacă unui copil de mic îi spui: „Eşti cel mai bun, eşti deştept, inteligent!”, devine un om luminos pentru că a crescut pe o bază foarte puternică. Am băieţi în trupă cărora le spun să se ducă să-şi facă actele şi ei îmi spun că nu ştiu să facă asta pentru că „sunt treburi de gagii”, adică de români. ªi sunt băieţi cu liceul, care ştiu să scrie! Eu ştiu că ei pot, dar îi opreşte altceva, la nivel psihic.''
''Nu-i mai putem descrie la nesfârşit ca pe o etnie de psihopaţi şi criminali, un grup apatrid, primitiv şi nenorocit, aşa cum foarte mulţi români îi consideră azi.'' -Mircea Cartarescu
[ link extern ]