Renuntare la custodie

Doamna, ati cerut ajutor juridic intr-o situatie in care raspunsul se afla in alta parte decat in domeniul legii.
In privinta situatiei de fapt, nimeni de aici nu discuta daca este corecta sau nu decizia dv., nimeni nu judeca, nu este totul negru sau alb, nu este de aplaudat sau dat cu pietre. Situatiile sunt undeva in mijloc mereu.
Nu cunosc de ce doreste fiica dv. sa stea cu tatal. Poate ca vrea realmente asta, poate vrea sa va raneasca pentru ca stie ca vreti dv. sa o trimiteti la tata, nu cunosc.
Nu stiu, ca sa va ajut juridic, unde vreti sa o tina tatal, in tara, in strainatate... Nu stiu cine s-ar ocupa de ea, daca ati gasit solutii de scoala, daca stie limba, nu stiu ce doreste fata dv., ce sperante de viitor are, care isi imagineaza ca va fi relatia ei cu dv., cu tatal etc.
Toate astea trebuie stabilite clar, trebuie vazut cum ar fi efectul psihollogic al acestei mutari.

Poate schimbati foaia si ajuta si gata. Nu cunosc problemele fiicei dv. si ale dv., nici nu conteaza sa le stiu eu in detaliu, dar atunci cand o relatie e proasta se lucreaza la ambele capete ale ei, nu se trimite doar un capat la psiholog. De asemenea, cu cat mai repede capatul conducator recunoaste partea sa de responsabilitate, cu atat m,ai repede capatul celalalt il urmeaza.
Daca dv. nu va asumati ca parinte faptul ca comportamentul fiicei dv., este urmare a modului in care s-au gestionat relatiile in familie, niciodata fiica dv. nu isi va asuma vreo raspundere in familie.
Si, desi pare nedrept, asta ar insemna ca ea nu face decat ceea ce a vazut: vrea un efect, nu il are si e frustrata. Asa a vazut ca se procedeaza, fara asumare de raspundere si fara gasire de solutii, asa face.
Cu alte cuvinte, fiica dv. procedeaza ca la carte, ea face exact ce ar trebui sa faca, isi copiaza, isi imita persoanele relevante din viata ei.