Bună ziua,
Vă rog să-mi spuneţi, cum este legal să procedez, ca să nu fiu acuzată de nerespectarea programului de relaţii stabilită prin sentinţă judecătorească?
Concret: sentinţa prevede că tatăl trebuie să preia copilul din primul weekend al lunii iulie, pentru o perioadă de 2 săptămâni şi din al treilea weekend al lunii august, la fel.
Tatăl copilului nu a venit să ia copilul, nu a anunţat că nu vine, dar nici că vine.
Copilul vrea la ştrand, vrea în excursie, eu îl ţin acasă, fiindcă poate vine tata şi voi fi acuzată că ascund copilul.
Cum e legal?
Mulţumesc.
Am auzit si de tati ce vin de sute de ori la copii si platesc si pensii mai mult decat decente in timp ce nu numai ca nu-si vad copiii cu anii, dar mai trebuie sa auda si denigrari grosiere si tot felul de istericale si sa mearga in instanta petru cererei absurde, asa ca sa nu generalizam de nicio parte. Nu inteleg in ce fel te poate incurca sa scrii un mail tatalui daca are de gand sa mai vina in cursul celor doua saptamani si asta in virtutea obligatiei de incurajare a legaturilor dintre copil si nerezident.
Eu inteleg dnule agpas ca dvs aveti o obisnuinta in a cauta compatimirea celor din jur, dar cazul descris de Martonze n-are legatura cu ce va vaicariti dvs. Iar cei care se gasesc in situatia descrisa de dvs sunt liberi sa nu mai mearga sau pot merge in continuare crezandu-se Don Quijote, sperand ca martoaga pe care o calaresc e armasar pur sange, ca o muiere isterica e armata lui Alexandru cel Mare si sa-si continue razboiul sfant. Liber ca pasarea cerului suntem toti sa alegem. Intre timp fiecare trecem prin viata sau viata pe langa noi.
Cat priveste "a incuraja", cu parere de rau va spun ca nu acopera intreaga indiferenta si nepasare a celuilalt parinte!
"A incuraja" inseamna: copilul vrea sa intoarca mai repede, tu rezident ii spui la telefon sa mai stea ca sigur va fi bine, sau copilul critica un cadou primit de la nerezident, tu ii arati partea frumoasa a darului etc. "A incuraja" nu inseamna ca nerezidentul calca in strachini si rezidentul face curat si inventeaza toate povestile nemuritoare pentru a masca nesimtirea de a nu veni si a nu anunta a parintelui nerezident.
Cat veti vrea dvs agpas sa o suciti ca mama ar putea suna sau scrie, ca ce ar costa-o gestul etc, suverana ramane nesimtirea celui caruia nu-i pasa de propriul copil.
Stiti ceva dnule agpas, ca tot fluturati obligatia de incurajare, ce facem daca mama a incurajat copilul sa plece in vacanta cu tatal, iar apoi copilul s-a pomenit ca isi asteapta degeaba tatal? Sau astea sunt detalii?
Daca in opinia dvs "a incuraja" inseamna a face in locul celui chemat sa faca, atunci nu mai putem vorbi despre autoritate parinteasca, comuna sau ne-comuna, caci respectivul nu-i in stare sa aiba autoritate asupra propriei vieti, ce sa mai zicem de cea a copilului.
Martonze, sigur ca copilul e nemultumit de beneficiile furnizate de tata, dar trece si epoca asta. Pe masura ce creste ii puteti explica de ce trebuie sa stea acasa si, in timp, isi va regla singur relatia.
E o chestie interesanta pe care au rezolvat-o de curand italienii...punand calul (normal) in fata carutei: au hotarat ca orice mama care dispune de un venit minim de 1000Eur, nu mai are dreptul sa primeasca vreo pensie de intretinere, considerandu-se, totodata ca e vba de o familie uniparentala. Asa ca...asa cum am zis de mai demult....tata nu are nici drepturi si nici obligatii.
Rezulta de aici ca dna mama are un interes direct in a mentine un interes la intretinere al tatalui, fie ca acesta se exercita strict in cele 30-60 zile/an in care acesta are drept de legaturi cu copilul.
Inteligent, nu?
Hai sa fim seriosi si sa intelegem ca multe din aceste mame sunt in stare sa cheltuie cu mult mai mult decat sunt in stare sa primeasca! in fond de asta s-a creeat feminismul si cardul de credit ptr femei....