Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Buna seara.
Dintr-o relatie de concubinaj de cateva luni au rezultat doi minori gemeni fetita si baiat. Momentan au 5 anisori. Din cauza certurilor si a comportamentului de neinteles al tatalui copiilor am ajuns in situatia in care l-am actionat in instanta doar pt pensia alimentara. Mentionez ca a recunoscut copii doar ca nu am fost si nu suntem casatoriti. Doar pensia alimentara o vireaza fabrica la care lucreaza in contul meu. Nu am stabilit custodia copiilor si nici nu am cerut-o.
As dori sa fac in asa fel in cat sa se ocupe de copii atat cat ii permite timpul. As vrea sa stiu daca in instanta in urma unei hotarari obtin un program de vizita al tatalui pt copii iar el refuza sa vina sa ii vada, exista vreo masura impotriva lui in acest sens? Daca programul ramane stabilit iar el refuza in continuare sa duca copii si la el si ii ignora atunci ii se poate face ceva daca ignora copii?
Va multumesc.
Nu mai incitati omul sa faca dosare in instanta, nu de alta, dar daca acum le e bine copiilor, tatalui si mamei, fiecare in felul lui, la ce sa scormoneasca gramada de... relatii interumane?
Cand va avea nevoie, la modul concret, se va adresa instantei. Pana atunci poate doar sa mearga sa discute asa, de principiu si pentru o intelegere corecta a drepturilor, cu un avocat. Dar nu vad sa fie ceva de facut, concret, daca doamna, in primul rand, e multumita asa.
romascanu
Moderator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Știința dreptului n-a descoperit încă mijlocul de a impune cu silnicie ceea ce părintelui îi lipsește din proprie pornire (dragostea părintească).
Recurgerea la o instanță în speța de față (așa cum este descrisă) nu este o soluție.
Lăsând la o parte aspecte pur procedurale (cine, ce poate cere/obține) mira-m-aș ca vreo hotărâre executorie să reușescă vreodată să ...vindece cu vreun program (limitativ) durerea-n cot manifestată pe vremea când nu-l încorseta nimic, afară de propria lui voință și dorință.
Prin alte mijloace și căi, ce țin mai degrabă de știința ...departelui nostru (cum îmi place mie să numesc psihologia) s-ar mai putea obține ceva, ceva...
proastasatului
Utilizator 1din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Se pare ca stiinta dreptului a decoperit insa mijlocul de a impune cu silnicie cate unui copil de 11, 12, 13 ani relatii pe care acesta nu le doreste, sub umbrela "explicatiei" ca e minor si nu-si da seama ce face si nu stie ce e bine pentru el. Desigur, ca celalalt parinte e vinovat, acesta indeplinind constant doua functii: e unic intretinator al copilului si totodata unic vinovat, caci doar cine nu "munceste", adica cine nu creste copilul, nu greseste. Pentru major vorbim despre un drept, pentru minor despre o obligatie. Interesanta si ipocrizia dreptului la relatii personale si a autoritatii parintesti comune, "ansamblu de drepturi si obligatii", unde responsabilitatea, ca urmare a exercitatii "ansamblului", revine unuia singur. Daca copilul refuza, vinovat e cel de acasa, nu cel din relatia personala, caci programul de legaturi personale e personal doar in masura in care "mama stanjeste prin prezenta", dar devine unul mediat, daca copilul nu pleaca cu celalalt parinte. Atunci, se duce pe apa sambetei idea de relatie personala si se transforma in relatie mediata. Fie cel de acasa nu a "sprijinit" relatia "personala", fie "a alienat" copilul de/din "relatia personala". Parintele din relatia "personala", "nestanjenit de prezenta mamei", nu e vinovat cu nimic de refuzul copilului. El are dreptul la o relatie "personala" de a carei desfasurare insa e responsabil exclusiv celalalt parinte. Iaca asa ajungi sa fi vinovat, conform stiintei dreptului, de calitatea unei relatii care nu e a ta si la care nici n-ai dreptul sa participi. Iar "relatia personala" se desfasoara ca una asistata de autoritati, mediata de dgaspc, fortata de executor, condamnata de instanta penala si penalizata de cea civila, care nu stanjesc, Doamne fereste, cu nimic copilul si relatia, asa cum o facea inadecvata prezenta a mamei. Cata inteligenta! Oare in cate dintre cazuri, daca ar fi fost permisa "prezenta stanjenitoare a mamei", iar celalalt parinte nu si-ar fi facut o miza din inlaturarea acestei prezente, relatia cu copilul ar fi ajuns sa functioneze, doar cu putina sau cu mai multa rabdare. Finalul asigurat de stiinta dreptului sau de abila sa aplicare nu face decat sa transforme o divergenta, suparare, chiar batalie poate, intr-un razboi incrancenat pe viata! Un succes, ce sa zic. Iar cand te adresezi reprezentantilor stiintei dreptului, adica instantelor, acestea cer parintilor "sa se inteleaga. Pai sa nu fie oare cei ce au transpus pana la acel moment stiinta dreptului cu nimic vinovati? De n-ar fi de ras, ar fi de mare .....faliment al "stiintei"!
Trebuie să va gânditi foarte bine daca vreti program de vizita.
Veti risca sa aveti mari probleme.
E bine să îl lăsați pe el.sa ceara daca vrea.
Aveti multe explicații mai sus si e bine sa luati aminte...
Si eu zic ca e bine sa stati locului...