texte, moncher, ... texte

Pai asta ziceam!

legally a scris:

@ELGA50, nu proprietatea in sine este sfanta, insa Pamantul da. Pentru ca divinitatea ne-a plasat pe noi toti in acest spatiu, pamantul fiind suportul pe care vietuim .Cum ni l-am impartit noi, ce am facut din el, cat detine unul sau celalalt nu mai este treaba divinitatii...cu m il gestionam pe el , resursele lui, iarasi ne priveste.

Acu' o luna si ceva statusul meu a fost: "Nu oamenii au pamant ci Pamantul are oameni" as mai scrie si ca pamantul ne creste si ne ingrasa si ne papa in cele din urma pentru ca sa creasca alte generatii.
Transformarea unei intamplari "m-am nascut roman" si a unei portiuni de teren "Romania" in lucruri sacre mi se pare nu numai lipsita de sens ci usor pernicioasa.
Romania e republica si este stat national, unitar si indivizibil - sunt gata sa lupt pentru acestea cu tot ceea ce stiu, tot ceea ce am si tot ceea ce pot eu, dar daca-mi spune cineva ca datoria mea de cetatean roman trebuie transformata in cult, intr-o religie ad-hoc ii spun: Iaca fâs! Daca nu ne potolim o sa ajungem din nou la:
"In duhul Căpitanului! Vom face o Românie sfântă ca sfântul soare de pe cer!"

Pamantul are oameni, este corect. Ne-am fi putut la fel de bine naste int-un al colt al acestei lumi. Insa sentimentul de patriotism si fidelitate fata de tara -mama ar fi existat si acolo. Asa cum exista si cum presupun ca il simt si romanii plecati peste hotare.Adica ei , niciodata nu vor putea simti o la fel de acuta dragoste fata de tara -gazda ca aceea fata de tara natala. evident ca devenim ridicoli cand, spre exemplu, ne apucam sa scriem ode inchinate tarii , sa ducem aceasta simtire in extrema, atunci chiar avem o problema. Este ceva pe care doar il simti, launtric, pe care probabil nici nu il constientizezi permanent , si nu iti faci o virtute din asta.

legally a scris:

Pamantul are oameni, este corect. Ne-am fi putut la fel de bine naste int-un al colt al acestei lumi. Insa sentimentul de patriotism si fidelitate fata de tara -mama ar fi existat si acolo. Asa cum exista si cum presupun ca il simt si romanii plecati peste hotare.Adica ei , niciodata nu vor putea simti o la fel de acuta dragoste fata de tara -gazda ca aceea fata de tara natala. evident ca devenim ridicoli cand, spre exemplu, ne apucam sa scriem ode inchinate tarii , sa ducem aceasta simtire in extrema, atunci chiar avem o problema. Este ceva pe care doar il simti, launtric, pe care probabil nici nu il constientizezi permanent , si nu iti faci o virtute din asta.

Si Eminescu a scris "Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie!"........ simtire scrisa, publicata si transmisa din generatie-n generatie. Numai ca a facut-o autentic si a facut si pe altii sa vibreze .......

Aveti perfecta dreptate. Insa pana si ideea de a transpune in scris ceea ce simti pentru tara ta, a denegenerat, dupa cum bine stim . Si asta datorita fostului nostru drag regim , in care, daca vroiai sa obtii mai multe avantaje, te apucai sa scrii si sa canti despre tara si popor. Dar nu asta era cel mai rau lucru, ci faptul ca scrierile trebuiau intregite cu elogii aduse partidului si conducatorului. Practic ,de la aceasta poezie inchinata tarii de Eminescu, cu mici exceptii, nu s-au mai regasit creatii atat de originale, scrise din pura iubire de tara .
Spre exemplu, traia odata la mine in oras un personaj, care a scris la un moment dat asa,, daca Eminescu ar mai fi trait, cu siguranta s-ar fi inscris in PCR." ,,Daca Decebal ar mai fi fost printre noi, ar fi devenit cu siguranta membru de partid". Tipul era de-a dreptul hilar. Odata , fiind el plecat undeva, a scris o pezie cu titlul,,mi-e dor de o sedinta de partid" . Si in ziua de azi tipului i se da peste nas cu aceste scrieri, insa el doreste sa ramana cu orice pret in centrul atentiei..acum scrie poeme de dragoste...insa nu fata de tara;)