Abuz de incredere - cateva nelamuriri

Culpa apartine exclusiv proprietarului turmei care a consimtit la continutul si forma intelegerii scrise.

Chiar daca refuzul de a achita banii dateaza din luna aprilie 2009, o eventuala plangere prealabila pentru abuz de incredere (213 C.p.) nu va fi respinsa ca tardiv introdusa. Se va da probabil in acest caz o solutie de netrimitere, dar pentru alte considerente. In cazul art 213, vorbim de savarsirea unei infractiuni din momentul refuzului de a inapoia acea turma. “Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda . “ (art 213 al 1 C.p.)
Neplata sumei de bani nu echivaleaza cu un refuz in acest sens! O simpla notificare prin care s-ar cere inapoierea animalelor (urmata de un refuz) ar rezolva aceasta problema;)!
Acestea ar fi probleme de ordin procedural. Din punct de vedere material, nu putem vorbi de abuz de incredere, cata vreme exista un acord prin care s-a transferat deja dreptul de proprietate, astfel, atat posesia cat si detentia apartinand noului proprietar. Ori depre care bun “al altuia” am mai putea vorbi?
In ceea ce priveste taxa de timbru, o eventuala actiune civila, atasata celei penale este scutita de taxa de timbru.
Problema este ca alegand calea plangerii penale prealabile, sansele de reusita ar fi destul de mici.
Sanse ceva mai mari (dar nu cu mult mai mari) ar fi daca s-ar alege calea civila. Problema este ca nu prea exista dovezi in aceasta cauza, or, se stie, in materie civila, cine afirma existenta unui drept trebuie sa o si probeze! Acum depinde foarte mult si de ceea ce este mentionat in acea conventie scrisa in fata politistului. Acea conventie poate fi calificata ca un act de vanzare cumparare si ulterior s-ar putea cere anularea lui pe considerentele dispuse de art 1303 Cod civil, pret neserios. (disproportie vadita intre contraprestatii). Acesta este un aspect teoretic, mai greu de rezlizat prin instanta. In cel mai bun si realist caz, ar putea obtine prin instanta civila cel mult obligatia paratului la plata sumei de 600 lei.
La urma urmei, asa cum afirma un alt coleg, in cazul de fata culpa apartine adevaratului proprietar al turmei.

Cred ca in acest moment ar fi bine de trimis pesoanei in culpa o"notificare", prin Executorul judecatoresc,cu rolul de a o pune in interziere. Consider ca o actiune civila in pretentii ,poate rezolva situatia si are mai multe sanse de reusita,iar aceasta ar urma sa fie dovedita cu interogatoriu,acte,doi martori ,eventual expertiza.
Cred ca intelegerea scrisa dintre parti,incheiata in fata politistului,poate constitui o dovada,iar intr-un eventual proces civil,acesta ar putea fi chemat ca martor,atat pe aceasta situatie.

Deci, in concluzie, pagubitul ar trebui sa introduc o actiune in pretentii pentru recuperarea sumei de 600 de RON. Si acum, intrebarile mele pentru a lamuri speta pe deplin:

1. Ce fel de timbru judiciar trebuie sa cumpere (in valoare de cati lei)?

2. Ce taxa de timbru trebuie platita (ce cuantum) si in contul cui trebuie achitata?

3. Si, deasemenea, ar putea pagubitul avea dreptul si la alte despagubiri - daune civile? Daca da, ce fel de daune ar fi indreptatit sa mai ceara si in ce cuantum (cu aproximatie)?

4. Ce temei juridic (art. din Codul Civil) trebuie invocat in motivarea actiunii?

Atat pentru lamurirea dvs asupra aspectelor mentionate ,cat mai ales pentru redactarea actiunii, este de preferat sa contactati avocat