dl tgeorgescu, dar eu v-am spus ca, de regula, politia nu se va autosesiza, iar dvs imi spuneti cum se solutioneaza plangerile pentru Inducerea în eroare. Despre ce vorbim?
Despre acelasi lucru: politistii nu pun osul la treaba pentru a alerga dupa potcoave de cai morti, ei cam stiu dinainte cum se va sfarsi o cercetare penala pentru inducerea in eroare. Daca ei nu pot proba intentia faptasului, el va fi achitat. Poftim: dovediti ca pe 11 noiembrie 2017, X stia ca minte cand s-a plans ca Y l-a omorat pe Z.
Acum scrieti ca faptasul (corect ar fi faptuitorul) "va fi achitat", iar mai sus ati scris ca "se sfarsesc cu RUP", pe de alta parte vorbiti despre proba intentiei. Presupunand ca organul de cercetare penala nu este prea determinat sa cerceteze, pana la urma cum apreciati ca se solutioneaza sesizarea (sau autosesizarea, dupa caz), la ce varianta va opriti?
Art. invocat (268NCP) se refera la „ Inducerea în eroare a organelor judiciare” si toata discutia s-a purtat, mai mult, din punctul de vedere al acestora. Deoarece sunt in aceeasi situatie (aceasta nefiind una, chiar, particulara) ma intereseaza sfaturile/ parerile din punct de vedere al persoanei afectate. Aceasta nu are, totusi, parghii pe care sa le foloseasca, vizavi de pasivitatea organelor de cercetare?
De obicei inainte de a incepe un proces penal se verifica daca exista probe pentru infractiuni. Daca nu exista probe, se primeste un RUP, care poate fi confirmat de camera preliminara. In cazul in care nu ar fi confirmat si se judeca totusi, probele vor fi gasite neconvingatoare si faptasul va fi achitat.
Este vorba de probe care sunt foarte greu de obtinut, deoarece trebuie demonstrat nu ca a spus neadevaruri (asta ar fi relativ usor), ci ca a stiut ca minte. Deci trebuie probata intentia pe care a avut-o prin plangerea respectiva.
Iar in ce-l priveste pe dl. amariusflorin, singura parghie este de a contesta solutia procurorului, la superiorul si ulterior pana-n camera preliminara. Daca acolo se confirma RUP-ul nu mai are ce face.