Precontract achiziție apartament înainte de căsătorie. Care va fi situația bunului după achitare, va trebui să-l împart dacă pe contract voi apărea ca fiind căsătorită?

Nu e discutabil, declaratia e act unilateral si conventia matrimoniala este act bilateral. Se noteaza in registre conventiile, nu se poate nota declaratia. In esenta, nu e ok acea declaratie.
Sotii pot arata in continutul actului de cumparare provenienta banilor, insa asta nu face bunul mai putin comun pana la momentul partajuluji. Una e sa isi faca dovezi, alta e sa se asigura ca bunul nu e comun.

Declaratia nu e obligatorie sa fie unilaterala si, in esenta, adoptarea unui regim matrimoniale este reprezinta un set de declaratii comune ale celor doi soti. Deci, e discutabil daca se obtine prin declaratii sau nu. Dar nu despre asta e vorba.
Daca sotii declara ca bunul nu este comun ... 'asta nu face bunul mai putin comun pana la momentul partajului"? Mai ganditi-va. Bunul este propriu si nu are nici o treaba cu partajul.

Haideti sa lasam userul sa intrebe.
Declaratia este exemplu clasic de act unilateral.
Declaratia de la momentul casatoriei, fara o conventie matrimoniala, nu produce efecte.

Doamna avocat, efectele se produc si in lipsa declaratiei. Declaratia are efect confirmativ in cazul asta. Uitati-va peste art 340 lit G ... Codul este foarte limpede, se dobandesc bunuri ca proprii in regimul comunitatii legale, fara sa fie nevoie de schimbarea regimului, asta e si ideea. Inteleg ca aveti niste opinii bine definite dar, daca exista si un argument juridic in spate, eu unul as vrea sa il cunosc.

In regimul comunitatii legale toate bunurile dobandite in timpul casatoriei se presupun a fi comune. Pentru 340 g trebuie o actiune in constatare sau celalalt sot sa fie de acord. Bunul e propriu, dar presupus comun.
Pentru ca userul intreaba preventiv, ca actele sa fie clare, e necesar ca bunul sa fie scos din cele ce legea le presupune comune printr-un document bilateral. Partaj, daca e dupa achizitionare sau conventie matrimoniala, preventiv.
Declaratia de care spuneti are, in opinia mea, scopul de a scoate bunul pe care legea il presupune comun din comunitatea de bunuri. deci, in opinia mea, are un efect de conventie matrimoniala. Or asta nu e un act unilateral. Declaratia nu se inscrie in registru etc. La CF ambii soti apar coproprietari.
Pe fond sunt de acord cu viziunea dv., dar in practica e necesar, la momentul la care userul vrea sa se foloseasca de bun singur, sa aiba un act care sa il fi scos din regimul comunitatii legale.
Astfel, cu declaratie sau fara, daca userul moare, bunul e considerat comun si sotul are drept la o parte din bun ca partea sa de proprietate comuna si inca o parte ca mostenire dupa sotul decedat. La divort la fel.
Este o diferenta mare intre a face o conventie matrimoniala cu privire la bun si a lasa lucrurile asa. Si la partaj.
Daca sotii vor imbunatati bunul din bani comuni, la partaj se va lua in calcul contributia fiecaruia si bunul se va imparti in cote intre ei.
Daca insa bunul e scos din comunitate si sotii imbunatatesc imobilul, sotul userului va avea doar un drept de creanta.
ASa ar fi ok in practica pentru ca lucrurile sa fie clare si sa nu se amestece.

In esenta, in timpul casatoriei se intampla sa se mai plateasca un notar sau un comision din banii de nunta, de exemplu. Nu mai conteaza ca se returneaza daca bunul nu e si formal scos din comunitatea de bunuri, caci se va putea dovedi ca s-au folosit si bani comuni. Difera doar cota.
In concluzie, declaratia ajuta, dar nu elimina necesitatea unui partaj in viitor, daca va fi situatia. La partaj se va dovedi ca bunul e propriu, insa dupa proces. Si, in practica, si daca celalalt sot e de acord ca bunul e propriu al userului, tot se intampla sa fie necesar un partaj.

Imi e greu sa explic toate amanuntele legate de formalitate versus fond... dar cam asta e explicatia mea, in mare.