Autoritate părintească exercitată în comun. Își poate schimba domiciliul părintele rezident - mama - fără acordul tatălui?

when draga, asta e raspunsul standard promovat de celebra asociatie.

Daca asta promoveaza mareata asociatie pe care o atacati dumneavoastra si Martonze inseamna ca nu face un lucru rau. Un lucru care nu va convine nu e ceva neaparat gresit.

In viata exista obligatii si sentimente. Trebuie sa mergem la scoala, dar nu trebuie sa-i iubim pe Gigi sau pe Maricica. Zic ca n-ar fi greu!
Nu faceti diferenta intre sentimente si obligatii? Trist, zau asa.

Ba fac foarte mult diferenta intre sentimente si obligatii insa stiu ca desi mergeam din obligatie la scoala copil fiind, acum sunt recunoscator ca am avut ocazia asta si inca imi sun invatatoarea pe care atunci o uram si povestesc cu drag cu ea si am un sentiment de profunda afectiune fata de cea care m-a indrumat cu atata rabdare. Atunci insa aveam si niste cantecele despre ea si o faceam cu colegii in fel si chip. Asta este diferenta intre un copil si un adult. Filtrul gandirii se schimba.
De asemenea, am scris mai sus ca sunt doua cazuri diferite in care un copil refuza.
Ce nu inteleg eu mai nou sau ce mi se pare ingrijorator este curentul asta nou de parenting de a renunta emotional la copilul tau, ca el stie mai bine.
El nu stie mai bine decat tine, adultul iar daca cumva consideri asta, copilul nu se afla in grija cui trebuie.
Da, este firesc si important sa fim atenti la el, sa tinem cont de dorintele lui in masura in care le trecem prin filtrul gandirii noastre nu fara sa judecam deloc. parintele il invata pe copil, parintele il indruma, il educa si il disciplineaza. Copilul nu stie decat intr-o mica masura.

de ce sa n-am include in aceasta lista si obligatia de-a ramane in casnicie, adica interdictia divortului?

Mergi obligat la scoala pentru ca asta iti va permite mai incolo sa iti poti gasi un servici si sa te poti hrani. Fara hrana mori. Mergi la doctor pentru ca daca esti bolnav si nu te tratezi mori. Divortul nu te omoara. Restul, lipsa lor da. In plus, da, sa ai parintii intr-o casnicie functionala te face fericit, sa ai copii impreuna intr-o casnicie nefunctionala te face nefericit.

Adica noi, ca adulti, avem dreptul la sentimente, copiii, in interesul lor superior, nu!

Minunat.
Nu am spus niciodata asa ceva, Normal ca si copii au dreptul la sentimente si tocmai in virtutea acestui fapt trebuie incurajata mereu relatia cu celalalt. Pentru ca relatia cu parintii e cea mai importanta si reprezinta un adevarat oracol ca sa zic asa despre cum se va desfasura viata acelui copil ca adult. O fetita cu o relatie proasta cu tatal va avea probleme mari de relationare cu partea masculina, ca femeie. Un baiat cu o relatie proasta cu mama poate intampina ca adult de la disfunctii sexuale de ordin pana la tot asa, mari probleme de relationare cu sexul opus si chiar si grave accese de violenta.
Asta nu inseamna ca un divort sau o separare traumatizeaza pe veci copilul respectiv. Totul depinde maxim de modul in care parintele ramas langa el gestioneaza situatia. iar aici sunt enorm de multe de spus.
Cert e ca ca tocmai, pentru ca acei copii au sentimente, e bine sa vezi din ce motiv pot refuza sa mai mearga la celalalt. Pentru ca nu mereu nerezidentul e cel mai sever. E foarte posibil ca mama care il pui sa isi faca lectiile sa te trezesti ca nu mai vrea acasa si ce te faci atunci?

ps: exista si barbati care se "bucura" ca au o femeie, chiar daca "o au" cu cutitul la gat. Probabil ca acestia se cred mari barbati, pe cat de mari tati se cred ceilalalti!

Nu stiu ce este mai socant, aceasta comparatie sau faptul ca ati folosit-o. Violul reprezinta cea mai mare trauma pentru o femeie. Ma bucur ca nu ati cunoscut pe cineva care a trecut prin asa ceva pentru ca altfel ati fi mult mai cumpatatat si mai discreta in expresii.
Pe de alta parte, dumneavoastra sunteti femeie. Faptul ca ati folosit aceasta comparatie nu arata decat care este parerea dumneavoastra despre vizita copilului la tata. not ok! Nu mai e vorba despre copil ci despre repulsia dumneavoastra. In conditiile in care vedeti programul pe care fostul partener il are drept un viol, sa ne mai miram de ce copilul va refuza programul de vizita?

Si sa sa nu fiu inteles gresit de cei care nu au timp sa citeasca absolut tot. Am scris mai sus ca sunt copii care refuza intemeiat contactul cu celalalt parinte si categoria a doua de copii care refuza din cauza imaturitatii lor sau din cauza proastei gestionari a situatiei a parintelui cu care locuiesc.
Evident ca atunci cand motivele sunt intemeiate gen neglijnta, abuz, bataie, sunt nu numai pentru sistarea programului de vizita ci chiar si pentru decaderea din drepturi a parinelui abuzator.

Oameni buni femeia nu a spus ca minorul nu vrea cu tatal, ca e batut sau abuzat.Nu mai vb pe langa subiect.
Femeia vrea sa plece 3 lunila tara cu copilul.Dar tatal are dreptul la 1 luna din cele 3 cu copilul plus 2 wek in fiecare luna.
Femeia a spus ca nu-i cinvine sa aduca copilul din 14 in 14 zile la program tatalui inapoi cate 300 km caci costa bani.
Deci daca vrei sa pleci in Australia 14 zile sau la Bacau iti asumi cheltuielile de retur, dreptul e drept si trebuie respectat.
Daca esti fata desteapta faci altceva, vb. Cu tatal si spui ai 30 zile plus 4 zile adica 2 wek pe luna x 3 luni adica 12 zile.doar ca 4 zile sunt in luna in care copilul sta cu tatal deci ii raman 30 zile plus 8 zile.

Din 16 iunie in 16 iulie sta la mama, apoi 38 zile la tata pana pe 24 august si restul la mama de pe 24 august pana pe 15 septembrie cand incep scoala.

Acum mama vrea sa se duca cu copilul si cine sa plateasca intoarcerea el? Ei ii convenea el sa duca copilul la Timioara si returyl sa l achite mama.
Doar despre asta e vb.

In conditiile in care vedeti programul pe care fostul partener il are drept un viol, sa ne mai miram de ce copilul va refuza programul de vizita?

Ma tem ca dvs sunteti cel care nu citeste cu atentie! Nicio legatura intre viol si programul de vizita.
Am ales exemplul violului doar pentru ca el reprezinta singurul exemplu a unei relatii fortate in lipsa sentimentelor!
Nu a demonstrat nimeni ca absenta celuilalt parinte transforma copilul intr-un viitor adult nefunctional.
Trebuie sa-i lasam copilului dreptul la sentimente, acolo unde relatia e despre sentimente! Scoala nu e despre sentimente, nici mersul la doctor, chiar daca ambele fac bine!
Relationarea inter umana este in principal despre sentimente!
Conform exemplelor oferite de dvs urmeaza sa-i spunem copilului, devenit adult, insoara-te/marita-te cu X ca stiu eu ca e bine si ca va fi un bun sot. S-ar putea chiar sa avem dreptate, doar ca fiul/fiica noastra nu-l iubeste pe X, ci pe Y. Asta e.
Iar noi nu putem sa-i spunem ca "trebuie" sa-l iubeasca pe X, caci sentimentele nu tin de demonstratii si rationamente, ci pur si simplu ele exista, sau nu!
Si ar mai fi o problema, oare parintele care nu e iubit nu are nicio contributie la aceasta lipsa de sentimente?

Citez"Acum in vacanta de vara fetita vrea sa mearga la bunicii(parintii mei)aflandu se la o distanta de 200 de km.eate obligatoriu ca la 2 saptamani sa o aduc inapoi sa o ia el ?ar fi o cheltuiala mare pentru mine."

Doamna la asta se refera.Ca apoi intreaba daca se poate muta e alta discutie

Prima necesitate e cea cu plecatul la 200 km si ca nu isi permite bani pentru retur.