Copil luat cu forța de tata în cadrul programului de vizită. Cum se poate rezolva?

De ce nu vrea sa mearga la tatal lui? care sunt motivele copilului?

Da, puteti sa chemati executorul care sa constate ca minorul este luat cu forta pentru ca sa zicem dumneavoastra nu le incurajati relatia asa cum cere legea si nu pregatiti emotional copilul.
Aveti grija ca aceasta actiune s-ar putea intoarce tocmai impotriva dumneavoastra.
Nu inseamna ca daca scoateti copilul cu hainele in fata blocului nu l-ati abuzat ermotional inainte in spatele usii inchise.
Ca sa fiti 100% de partea corecta executorul va trebui sa consemneze ca ati scos copilul, ca ati insistat si incurajat verbal ca acesta sa mearga cu tatal lui pentru ca se va distra, pentru ca acesta il iubeste si pentru ca e normal sa aiba o relatie cu acesta.
Daca nu consemneaza si incurajarile dumneavoastra facute in mod real, degeaba il chemati. Puteti sa va agravati situatia.
Daca nu ma insel puteti cere la DGASPC monitorizarea programului de vizita. Mentionati ca minorul este bruscat la preluare si este adus speriat si traumatizat si cei de acolo vor fi prezenti cand copilul este luat dar si la ora/ziua in care este adus si consemneaza starea acestuia.
Cred ca ar putea sa va ajute in mod real mai bine decat executorul judecatoresc.

Nu se poate nici afirma ca un tata isi ia cu forta propriul copil.
Adica sa intram in teoria dreptului pe care il are sau nu...

Sunt extrem de complicate discutiile...
Daca il ia, il ia si daca nu il poate lua nu il poate lua...
Cam asa se prezinta situatia in realitate...
Scurt si la obiect.

Da, puteti sa chemati executorul care sa constate ca minorul este luat cu forta pentru ca sa zicem dumneavoastra nu le incurajati relatia asa cum cere legea si nu pregatiti emotional copilul.

When draga, nu mai sfatuiti mama "sa-si dovedeasca nevinovatia". Dincolo de faptul ca demersul e inacceptabil juridic, e o tinta in miscare, pe care nu ai cum sa o atingi, deoarece nimic din aceasta betie de cuvinte nu e definit, cuantificat sau cuantificabil sau obiectivat.
Ce e aia "pregatit emotional"? Ce e mama, psiholog? Ce e aia "incurajati" relatia? Unde s-a normat cum arata incurajarea si pregatirea emotionala? Care sunt criteriile obiective in baza carora stabilim ca a fost incurajat si pregatit? Precum spuneam, o betie de cuvinte lipsita de orice suport obiectiv, manipulabil astfel incat orice faci e fie gresit, fie insuficient, fie la momentul nepotrivit etc. Greseala majora pe care parintele rezident o poate face e sa intre in acest joc cu tinte in miscare. Odata intrat in acest joc va merge cu copilul din psiholog in psiholog, din cosiliere in consiliere si de aici in expertize etc. Odata ce roata incepe sa se invarte ea va produce tone de hartii cu continut exclusiv subiectiv si de aici incolo... Dzeu cu mila.
Luarea cu forta when draga nu e acceptata de leguitor in nicio situatie si sub niciun motiv. Si aici punem punct. Il ia cu forta sau il preseaza, e simplu: incalca legea!
Caci altfel, nebunia continua:

Nu inseamna ca daca scoateti copilul cu hainele in fata blocului nu l-ati abuzat ermotional inainte in spatele usii inchise.

Adica, ati deschis usa, copilul e imbracat, il incurajati sa plece, dar ce sa vezi, nici asta nu e suficient sau bine, caci poate "l-ati abuzat emotional inainte, in spatele usii".
Acum, ca sa dovediti ca nu l-ati abuzat in spatele usii inchise, urmeaza sa filmati permanent viata privata din casa, ca sa dovediti ca nu faceti asa. Dar si asta se poate dovedi insuficient caci exista momente, zile, ore pe care copilul le petrece la bunici, si poate acestia il abuzeaza emotional. Iata ce bine ar fi daca ati filma 24 din 24 si viata bunicilor.
Si circul nu se mai opreste.

Cred ca ar putea sa va ajute in mod real mai bine decat executorul judecatoresc.

Nu va va ajuta DGASPC-ul niciodata! Va va chema si impinge in moara lor de macinat hartii, va va consilia, va va aduce la cunostinta drepturile copilului etc, adica a total bullshit.
Eu am gresit acum multi ani si am intrat in acest joc. Am filmat, am inregistrat, am fost la psihologi si totul era permanent rediscutat, re evaluat si o luam de la capat de fiecare data. Intr-o zi am decis sa nu-mi mai pese de nimic, sa ignor dementa si sa traiesc o viata normala alaturi de copilul meu.
Asa am descoperit ca exista viata si dupa divort, si in ciuda DGASPC-ului si in pofida plangerilor penale, si chiar daca primesc notificari saptamanale cat si atunci cand imi explodeaza mailul etc. Pur si simplu am ales sa apas, metaforic, butonul "ignore". Ce bine a devenit!
Cred insa ca nu poate nimeni intelege asta din povesti. Fiecare, probabil, va intra in acest joc dement pentru o perioada mai lunga sau mai scurta, si va iesi, fie cand va avea puterea sa ignore si sa se distanteze de acest delir, fie cand va claca si va renunta. fiecare va crede ca probele lui sunt beton, ca in cazul lui va fi altfel, ca a intalnit judecatorul, psihologul, politistul empatic, cu mintea deschisa. Nimic mai gresit! toti sunt la fel!
Ceea ce as sfatui orice mama haituita de aceste legi imbecile, ar fi sa NU lupte. "Lupta" tatilor e alimentata de testosteron si de pierderea luptelor reale, de care ei nu mai sunt in stare.
Dragi mame, nu veti produce mai mult testosteron decat fostul partener oricati avocati ati angaja! Lupta insa e istovitoare, consumatoare de timp, energie si bani. Iar asta poate deveni un avantaj, daca stiti sa-l folositi. Adunati dovezi in tacere, cu minim consum de energie, taceti, nu contraziceti, ziceti ca ei, faceti ca dvs, nu incercati sa convingeti, n-aveti pe cine, scrieti si vorbiti frumos, nu raspundeti la provocari, nu incercati sa le demontati acele cateva idei, putine, simple si obsesive, ci repetati-le, nu va impotrivati, intrati in limbajul lor de lemn si repetati-l etc, Daca va spun ca n-ati incurajat suficeint copilul, nu-i contraziceti, e absolut inutil, spuneti ca-l veti incuraja mai mult. Alegeti viata, nu "lupta" imbecila. DOAR traiti, bucurati-va de viata si lasati-i sa latre la luna,
Mai devreme sau mai tarziu copilul va creste si va sti ce sa faca si, totdata, ce a facut fiecare din parintii lui. (pentru el, in principal, trebuie sa strangeti acele dovezi: cum erati injurata la telefon, cum primeati o pensie de mizerie, cum alergati cand la tribunal, cand la politie, cand la parchet, cum dvs munceati si el platea avocati, cum dvs cresteati puiul si tatal ii lua de la gura cu amenzi si credeti-ma, ziua adevaratei dreptati, cea facuta de copil, va veni. Dar nu spuneti asta nimanui, asteptati sa vina vremea.).
Insa pana la acea zi: traiti si bucurati-va de viata si lasati-l pe el sa lupte, in vreme ce dvs, cu zambetul pe buze, apasati butonul ignore!

proastasatului a scris:
DOAR traiti, bucurati-va de viata si lasati-i sa latre la luna,
Mai devreme sau mai tarziu copilul va creste si va sti ce sa faca si, totdata, ce a facut fiecare din parintii lui. (pentru el, in principal, trebuie sa strangeti acele dovezi: cum erati injurata la telefon, cum primeati o pensie de mizerie, cum alergati cand la tribunal, cand la politie, cand la parchet, cum dvs munceati si el platea avocati, cum dvs cresteati puiul si tatal ii lua de la gura cu amenzi si credeti-ma, ziua adevaratei dreptati, cea facuta de copil, va veni. Dar nu spuneti asta nimanui, asteptati sa vina vremea.).
Insa pana la acea zi: traiti si bucurati-va de viata si lasati-l pe el sa lupte, in vreme ce dvs, cu zambetul pe buze, apasati butonul ignore!


Doamne fereste! Asta trebuie sa stie copilul? Ce eroina era mama in timp ce tatal era un nenorocit raportat la mama eroina? Aceasta "dreptate" o asteptati? Cu acest bagaj in spate vreti sa intre copilul in viata de adult? Asta va aduce zambetul pe buze? Controlul copilului si certitudinea ca-si va uri tatal pentru ca a indraznit sa va supere? Ce gandire disfunctionala aveti, imi e efectiv mila de copilul acela. Sper intr-adevar ca in ciuda tuturor mizeriilor, tatal sa ramana macar pe mai incolo o sansa ca acel copil sa aiba si un altfel de viata, una normala.

utilizatoarea a scris:

copilul plange ca nu vrea sa se duca si este luat cu forta de tatal lui

agpas a apreciat:

Controlul copilului si certitudinea ca-si va uri tatal...

Adica, mama isi face copilul sa-si urasca tatal si nu tatal, pentru ca-l smulge in lacrimi, cu forta!
In fata actiunilor in forta ale tatalui, mama e cea vinovata, caci, incercand sa-l protejeze pe cel mic, mama manifesta "control" asupra vietii acestuia. Ce logica stramba!
Dar, trebuie sa retineti ca intotdeauna, astfel de persoane vor muta responsabilitatea la celalalt parinte, din simplu motiv ca in viata lor nu au avut niciodata practica asumarii vreunei responsabilitati, adesea nici macar in raport de propria viata, ce sa mai vorbim despre viata altcuiva si cu atat mai mult a unui copil.
Mai continua agpas:

Ce gandire disfunctionala aveti, imi e efectiv mila de copilul acela

Deci mila de copil trebuie sa ne fie raportat la gandirea mamei, nu la actiunile in forta ale tatalui! Gandirea "disfunctionala" e data de neacceptarea violentei, nu de practicarea ei, chiar si in raport de propriul copil.
apoi urmeaza o "valoroasa" intrebare a lui agpas:

Cu acest bagaj in spate vreti sa intre copilul in viata de adult?

Respectiv, "bagajul" gresit cu care copilul ar intra in viata de adult e opozitia mamei la violenta, iar "bagajul" corect si normal ar fi cel al validarii agresivitatii.

iar ca final agpas concluzioneaza:

in ciuda tuturor mizeriilor, tatal sa ramana macar pe mai incolo o sansa ca acel copil sa aiba si un altfel de viata, una normala.

Adica: mizeria e atitudinea ingrijorata a mamei fata de starea copilului, preluat cu forta si in lacrimi, in vreme ce "viata normala" a micutului e data de lectia tatalui despre cum trebuie sa invadam spatiul personal al celor din jur, cum trebuie sa nu ne pese de sentimentele lor si cum problemele de relationare se rezolva cu violenta si cu impunerea vointei personale.

Minunat! Un adevarat tatic. Ce sansa pentru copil!
Acesta, doamna draga, e nivelul de mistificare al realitatii, practicat de unii, alimentat fie de un dezechilibru psihic, fie de obisnuinta unor minciuni halucinante.
Merita oare acest tip de personaje combatut? Merita pierderea dvs de timp? Credeti ca-l puteti convinge ca minte sau ca nu e in toate mintile?
De asta ziceam ca e mai eficient si mai bine pentru copil si pentru dvs sa apasati butonul ignore.