Copil luat cu forța de tata în cadrul programului de vizită. Cum se poate rezolva?

Drepturile tatalui, despre care am ajuns la isterie nationala, se pot realiza si intr-o modalitate netraumatizanta pentru copil!

Asta e foarte corect si e ceva ce ar trebui sa inteleaga in egala masura amandoi parintii.

"Nasol" despre un copil care vine vesel si bucuros, adica netraumatizat, eu nu inteleg.

Pai dumneavoastra ati spus ca

la fiecare reintaorcere a copilului de la un astfel de minunat program, prezentati-l pe cel mic la un medic sau la un psiholog care sa consemneze, daca e cazul, starea negativa a copilului: tulburari de somn, alimentatie, varsaturi, strai de anxietate etc.

Acum, daca copilul doar plange cand pleaca la tata insa se intoarce vesel si voios, ce sa mai constate medicul sau psihologul? Ca oha tulburari de somn ( care vorba vine, nu le poti consemna in cabinet ca nu ai dormit langa copil) oha varsaturi sau stari de anxietate si atunci ce te faci?
Cred ca cel mai bine ar fi sa anunte DGASPC sa monitorizeze ei programul si sa consemneze in ce mod copilul este preluat de tata si apoi sa faca niste recomandari, tatalui sau mamei sau amandurora.
Nu uitati ca e vorba despre un cuplu proaspat divortat care zilele trecute se incaiera despre cine sa taie primul motul copilului.
In acest moment nu pare ca unul dintre cei doi ar da dovada de prea multa maturitate, astfel incat indemnurile celorlalti useri de a trimite mama sa faca plangeri penale si altele nu fac decat sa alimenteze un razboi in care singurul care sufera si va suferi va fi copilul.

1. Eu am precizat "daca e cazul".
2. Nu am precizat, nici sugerat, ca daca copilul se intoarce de la program vesel e nasol. Asta va apartine doar dvs.
3. Presupun ca daca mama ar observa ca copilul se intoarce bine, nu si-ar mai face atatea griji fata de plecare. Dar ma indoiesc ca copilul se intoarce foarte bine, caci un parinte nepasator la starea copilului la plecare, nu devine unul grijuliu fata de sentimentele celui mic, dupa plecare.
4. Razboiul, tensiunile, contrele nu se rezolva prin cedarea neconditionata a unuia dintre parinti, indiferent de starea copilului. Uneori razboiul inceteaza cand tatal, in cazul de fata, afla ca epoca in care el isi impunea vointa a incetat si mama poate da riposta cuvenita, cand o impune situatia.

Dar ma indoiesc ca copilul se intoarce foarte bine,

Deci nu exista o certitudine.

caci un parinte nepasator la starea copilului la plecare, nu devine unul grijuliu fata de sentimentele celui mic, dupa plecare.

Se aplica si mamei. O mama nepasatoare la starea copilului care nu il pregateste pe acesta emotional de vizita tatalui nu devine brusc un parinte grijuliu.
Tot ce afirmati poate fi folosit pentru ambele parti.

Razboiul, tensiunile, contrele nu se rezolva prin cedarea neconditionata a unuia dintre parinti, indiferent de starea copilului.

Nu, insa pot inceta prin adoptarea unei atitudini mature si sanatoase macar a uneia dintre parti.

Se aplica si mamei. O mama nepasatoare la starea copilului care nu il pregateste pe acesta emotional de vizita tatalui nu devine brusc un parinte grijuliu.
Tot ce afirmati poate fi folosit pentru ambele parti.

Nimic mai fals! In timp ce mama scrie, preocupata de modalitatea, cel putin nepotrivita de preluare a copilului de catre tata, tatal continua preluarea in forta, preocupat de propriile drepturi si nu de starea copilului!
Calcati apa in disperarea de a apara drepturile tatalui, in ciuda evidentelor!
Am mai afirmat si insist: programul de vizitare nu e Biblia vietii si acesta nu trebuie efectuat in orice conditii!

Nimic mai fals! In timp ce mama scrie, preocupata de modalitatea, cel putin nepotrivita de preluare a copilului de catre tata, tatal continua preluarea in forta, preocupat de propriile drepturi si nu de starea copilului!

E doar un punct subiectiv de vedere.

Calcati apa in disperarea de a apara drepturile tatalui, in ciuda evidentelor!

Drepturile copilului le apar , de a avea doi parinti in ciuda imaturitatii acestora.
Nu ati fost de fata, adevarul e ca habar nu aveti cat de obiectiva sau subiectiva este postarea.
De ce dorinta asta apriga de a infiera tatii?

Am mai afirmat si insist: programul de vizitare nu e Biblia vietii si acesta nu trebuie efectuat in orice conditii!

Perfect de acord cu dumneavoastra. Singura diferenta dintre noi este ca eu sustin ca programul de vizita se poate efectua si daca copilul e mai mic si plange putin la preluare pe cand dumneavoastra interpretati orice semn ca pe o dovada ca acel program de vizita nu ar trebui sa se desfasoare.
Nu daca copilul plange, nu cand e mic ca e prea mic apoi nu pentru ca nu si-a vazut suficient de des tatal si nu din nou in timpul saptamanii ca are program si nu in week-end pentru ca vazandu-si prea putin parintele nu il cunoaste atat de bine, nu in vacante, nu cand e febra, nu daca pensia nu e suficient de mare , nu daca vine sa il ia bunica, nu daca rezidentul nu are un sentiment de incredere in celalalt si asa mai departe. De ce nu spuneti direct NU cresterii copilului de ambii parinti? Ca motive, har domnului gasiti la orice postare pentru ca minorul sa nu isi imbratiseze tatal.

In cazul de fata este de verificat ce inseamna ca ia copilul cu forta. Simplu. In rest nimic nu are rost, ce parere sau ce impresie avem noi, eu si dumneavoastra.