Copil luat cu forța de tata în cadrul programului de vizită. Cum se poate rezolva?

De ce nu spuneti direct NU cresterii copilului de ambii parinti?

Un copil este crescut de ambii părinţi când aceştia locuiesc împreună în bună pace şi îşi împart sarcinile din casă, inclusiv cele privind copiii ."Creşterea copilului" în al doilea şi al patrulea weekend de vineri ora...până duminică la ora...şi două săptămâni în vacanţa de vară, NU înseamnă creşterea copilului de către ambii părinţi, ci bulversarea vieţii copilului, pentru că:
-părinţii s-au despărţit din cauza neînţelegerilor, în consecinţă au viziuni diferite asupra multor aspecte ale vieţii , inclusiv asupra celor privitoare la creşterea şi educaţia copilului
-aceste viziuni vor fi impuse copilului în scurta perioada petrecută la program, ceea ce va creea confuzii în mintea copilului.Nu susţin că unul din părinţi are concepţii mai sănătoase ca celălalt, ci că SUNT DIFERITE, ori educaţia trebuie să aibă continuitate.
-dacă în timpul convieţuirii, părinţii ajung la un consens tocmai pentru a nu creea confuzii copilului, adică vorbesc aceeaşi limbă, în cazul în care sunt despărţiţi, nu se mai întâmplă la fel, mai mult, în majoritatea cazurilor, se denigrează unul pe altul, ceea ce este atac direct la psihicul copilului. Prin denigrare, eu înţeleg şi "mă-ta vorbeşte prostii" sau "tat-tu minte", în consecinţă, copilul face cum crede el, cu discernământul din dotare.

Scriu aceste rânduri pentru că "programul de relaţii cu minorul" NU înseamnă nicidecum creşterea copilului de ambii părinţi, ci, aşa cum este chiar definit conceptul, este un procedeu de stabilire/menţinere a unor relaţii personale între minor şi părinte.

Am inteles Martonze, deci copilul cu parintii divortati e bine sa fie lasat orfan din start de un parinte pentru a nu fi bulversat. Mai bine sa i se spuna direct ca tati a murit, nu-i asa?

Cred ca ati spus totul.
Atata timp cat nerezidentul pune spatele sisustine financiar copilul, de multe ori chiar mai mult decat rezidentul, cat are grija sa isi faca lectiile, il educa, se intereseaza la scoala de cum invata, se asigura ca nu ii lipseste nimic, il duce in concedii , il imbraca si il hraneste inseamna ca isi creste copilul.
Este absolut o discriminare sa afirmi ca un tata care a divortat nu mai este tata. Sau o mama care a divortat nu mai este mama.

Oricat de discriminatoriu vi s-ar parea e o realitate. Tot realitate ramane si daca e una trista. Asa-i viata. Oricate file de cod civil s-ar scrie, viata unui copil cu parinti despartiti nu e aceiasi, nici pe departe, ca cea a unui copil cu parintii impreuna. Asta face parte din adevarurile pe care trebuie sa le asume ambii parinti cand decid sa divorteze.
Copiii nu se cresc 2 week end-uri pe luna! nici nu se hranesc, nici nu se imbraca, nici nu-si fac lectiile in 1ul si al 3lea week end al lunii.

When, iar aţi înţeles ce aţi vrut sau aţi stâlcit înţelesul vorbelor mele. Nu, nu trebuie spus copilului că tati a murit. Dar părinte este cel care e permanent cu copilul, zi şi noapte, care ascultă copilul ce i-a spus Gigel şi cum l-a păcălit pe Costel, care îl verifică zilnic dacă şi-a făcut temele, dacă s-a spălat pe mâini înainte de masă şi pe dinţi înainte de culcare, care e prezent când îl doare urechea şi-i dă un pahar cu apă când îi este sete copilului şi multe altele.
În rest, tati sau mami de duminică nu diferă cu nimic de vecinul de la 5 sau de băcanul din colţul străzii, e un nume exact ca "tanti Ani" sau "nenea Vasile".

A nu se confunda programul de vizitare si contributii la viata copilului de tip 200 de lei cu a creste copilul! Si monumentele se viziteaza, vizitatorul face o cheltuiala cu aceasta vizita, ceea ce nu inseamna ca ele se afla in grija turistilor si acestia le asigura paza si intretinerea!
dnule when as dori sa va adresez personal opinia mea:
intreaga poveste a autoritatii parintesti comune, pensie in natura, program de vizitare versus custodie comuna nu sunt in 1ul rand in beneficiul copilului, ci in 1 ul rand in beneficiul adultilor, eventual, in secundar, intru binele copilului, si am sa argumentez.
Cu cat mai dragut ne mintim si /sau suntem mintiti ca copilului ii va fi la fel de bine si dupa divort, cu atat mai incurajati ne vom simti in decizia de a divorta si mai putin responsabili de furtuna pe care o producem, prin despartire, in inima celui mic.
Doua sunt adevaratele scopuri ale acestor legi, anume:
1. prin egalizarea rolurilor mamei si tatalui se tinde catre implementarea ideii identitatii dintre mama si tata, astfel incat sa nu existe niciun motiv pentru care sa nu se incuviinteze, intr-un viitor cat mai apropiat, adoptia de copii in cuplurile homosexuale.
2. prin incurajarea divorturilor, facuta inclusiv prin "rezolvarea" responsabilitatii morale fata de copii, se duce politica distrugerii familiei, adica subminarea locului unde se pastreaza valorile. Nu in ultimul rand, familia sta in calea unei mai bune exploatari prin munca a individului. Societatea nu are nevoie de cetateni care sa spuna ca nu vin la munca pentru ca isi fac Craciunul cu familia, ca nu pleaca la un post in alt oras/tara pentru ca au tata batran si bolnav, ca nu fac ore suplimentare pentru ca au o mama cazuta la pat etc. Societatea are nevoie de indivizi "liberi". Liberi de relatii si obligatii de familie, de sentimente, de atasament, dar si de obligatii fata de orice altceva, mai putin de cele fata de munca!
Si cum pot fi astea mai usor rezolvate decat chiar prin vointa noastra si prin lupta unuia contra celuilalt?