Tată disperat că nu-și poate vedea de doi ani fetița, deși există hotărâre judecătorească. Ce se poate face când mama nu o respectă?

when a scris:

Daca insa, asa cum sunt majoritatea nu are nimic pe numele ei, locuieste cu parintii iar salariu e la negru sau mic, nu aveti ce face, fluierati a paguba.

Ce sa vezi, mai copiaza si mamele modele taticilor! Se intampla! Asa cum tati n-are decat 200 de lei de pensie, dar cate 2-3 avocati angajati, asa nici mami n-are bani de penalitati dar se plimba cu limuzina. Caci e o vorba: aduna ce-ai semanat.

Ce sa vezi, mai copiaza si mamele modele taticilor! Se intampla!

Am inteles doamna PS filosofia dumneavoastra. Pe principiul matur, daca celalalt nu e mai breaz, eu de ce sa fiu?
Frumoase lectii trebuie ca va invatati copii sau nepotii, respectiv sa arunce hartii pe jos, ca deh si ceilalti arunca, sa scuipe, sa injure, sa fure, nu-i asa? Ca doar tot ce fac ceilalti este permis.
Deloc normal sau firesc as zice...si foarte trist.
Da, sunt nenorociti care isi ascund veniturile asa cum sunt si cei care platesc sute de euro lunar.
Ca sa vezi, oare cate "mamici" au invatat sa copieze si acest comportament?

asa nici mami n-are bani de penalitati dar se plimba cu limuzina.

trist este ca atunci cand mami nu are bani de penalitati dar se plimba cu limuzina, copilul flamanzeste si dardaie si e traumatizat. Dar conteaza? Nu, mami sa traiasca, cu limuzina ei cu tot. Singurul subiect de interes.
si de aici si diferenta doamna PS intre parerile noastre. Pentru ca eu consider ca binele copilului e pe primul plan iar dumneavoastra pare ca considerati ca datul cu tifla si mersul in limuzina in fata fostului primeaza..

Vedeţi doamnă, mi-aţi răspuns exact cum mi-ar fi răspuns un judecător: exemplele mele (fiindcă erau doar exemple) nu justifică refuzul copilului. Nici o palmă peste ceafă din partea "vitregei", nici închisul în camera obscură ca pedeapsă, nici cicălitul din partea frăţiorilor mai mici, nici etichetarea de "bolnav psihic", "eşti prost ca mă-ta", nici măcar bătaia cu furtunul, dormitul în lada de aşternut sau turnatul supei în capul copilului fiindcă nu i-o place NU sunt motive de refuz! Nici măcar ţintuitul cu piciorul de caldarâm şi rănirea copilului nu sunt motive! hai să fim serioşi, doamnă, am avut copilul traumatizat psihic după o experienţă de "echilibrare emoţională" cu Poliţia şi executorul , dar măcar copilul nu a fost agresat şi fizic,
Eu vorbesc de refuzul copilului, nu de interzicerea accesului părintelui la copil. dacă eu îmi dau concursul, pregătesc copilul, copilul pleacă odată, de două ori, apoi nu mai vrea, oare numai eu sunt vinovată? Nu poţi convinge la nesfârşit copilul că albul e negru şi negrul e alb.