Tată disperat că nu-și poate vedea de doi ani fetița, deși există hotărâre judecătorească. Ce se poate face când mama nu o respectă?

@ martonze

simtiti nevoia sa jigniti? daca da, si va simtiti mai bine apoi, sper ca v-ati racoriti si apoi veti putea sa rationati cu adevarat; situatiile astea sunt mult prea complexe ca sa fie solutionate in alt mod, nu se rezolva asta cu forta statului, cu atat mai mult cu cat nu e vorba de o situatie care sa se rezolve pe moment, ci de o situatie care trebuie sa-si gaseasca o rezolvare durabila; altfel mori cu hotararea judecatoreasca in brate, aia se intampla. nu mai vorbesc despre cum sunt traumatizati minorii. putina psihologie umana si bun-simt uzual, capatat pur si simplu prin experienta de viata, duc numai in aceasta directie

sunt cazuri care nu isi vor gasi rezolvarea, ce pot sa spun; desi, experienta mea mi-a aratat ca fiecare actiune umana are la baza un interes foarte clar determinat; el trebuie descoperit si daca poate fi negociat pe baza lui, atunci se va gasi si solutia. nu inseamna ca cei doi parinti vor deveni prieteni, dar daca lucrurile se asaza intr-un fagas cat de cat stabil, in timp lucrurile se calmeaza si relatia se mai imbunatateste. sunt persoane care nu cred asta, sunt libere.

proastasatului a scris:


Desi va dau 100% dreptate, realitatea demonstreaza ca exista suficienti care POT trai asa!

Cred că aţi greşit adresantul. Stimată doamnă avocat, cu ce v-am jignit?Dimpotrivă, am afirmat că singurul sfat corect este cel dat de dumneavoastră! Şi da, am experimentat situaţia în care copilul a fost supus unei executări silite cu executor, poliţie, psihologi şi urmările au fost dramatice, pentru psihicul copilului. La fel, nenumăratele procese , consilieri, vizite ale tatălui la grădiniţă în timpul programului , cu brutalizarea educatoarelor... De când s-a mai domolit tatăl, şi copilul relaţionează mai puţin inhibat cu el.

va rog sa ma scuzati, aveti dreptate; am citit mai multe raspunsuri de-a valma si am incurcat paricipantii. era vorba despre Eugen CC.
Inca o data, scuze publice

Martonze a scris:

Cred că aţi greşit adresantul. Stimată doamnă avocat, cu ce v-am jignit?Dimpotrivă, am afirmat că singurul sfat corect este cel dat de dumneavoastră! Şi da, am experimentat situaţia în care copilul a fost supus unei executări silite cu executor, poliţie, psihologi şi urmările au fost dramatice, pentru psihicul copilului. La fel, nenumăratele procese , consilieri, vizite ale tatălui la grădiniţă în timpul programului , cu brutalizarea educatoarelor... De când s-a mai domolit tatăl, şi copilul relaţionează mai puţin inhibat cu el.

Sunt cazuri si cazuri insa ma voi limita la cel de fata.
Teoretic, legea prevede niste parghii prin care puteti sa va vedeti copilul.
Puteti sa faceti plangeri la politie, puteti sa apelati la executor, puteti sa ajungeti la penalizari.
Totul depinde de puterea financiara a mamei. Daca are ceva pe numele ei, casa, masina si reusiti sa obtineti penalizari mari, atunci va va pune copilul in fata usii in fiecare week-end chiar.
Daca insa, asa cum sunt majoritatea nu are nimic pe numele ei, locuieste cu parintii iar salariu e la negru sau mic, nu aveti ce face, fluierati a paguba.
Sa luam insa cazul in care mama are ceva pe numele ei, puteti executa si ajungeti sa aveti penalizari mari. Dureaza ani de zile, timp in care copilul va fi abuzat emotional cumplit.
Cand am inceput sa scriu aici pe forum credeam ferm ca se poate face ceva. Am ajuns la concluzia insa ca nu se poate face nimic.
Va sfatuiesc sa pastrati legatura cu invatatorii, educatorii, profesorii copilului , sa aveti grija ca material acestuia sa nu-i lipseasca nimic si eventual sa ii ii trimiteti o scrisoare la cateva luni in care sa ii spuneti simplu ca il iubiti sau o iubiti, ca tati il asteapta sa o astepta pentru cand vor fi pregatiti.
Persoanele care se razbuna pe fost prin copil, parintii care alieneaza sunt oameni bolnavi psihic.
Nu se vor opri. Este important sa nu intrati in jocul lor. Nu merge cu mediere sau cu procese, au nevoie de psiholog sau psihiatru si ani de terapie.
Va confruntati cu un om foarte bolnav.
Sa zicem ca o persoana are nevoie de un transplant de rinichi. Nu se va insanatosi brusc doar pentru ca un judecator da o sentinta in care sustine ca trebuie sa fie sanatoasa.