Pentru ca plecat cu el de când avea 2 luni. La divorț am fost de acord în fata notarului sa nu facem program ca pot sa merg oricând. Apoi s-a răzgândit și timp de 10 luni nu m-a lăsat sa îl vad. Am intentat proces pentru program de vizita dar avea 3 ani atunci și instanta a hotărât ca a stat pre mult timp fără mine și e posibil sa nu ma recunoască. Conform expertizei psihologice, făcută pentru ca ea a insistat ca băiatul e traumatizat și se ascunde sub pat când ma vede, copilul suferă din lipsa mea. Se simțea abandonat și scrie clar ca are nevoie de tata în viata lui. Programul s-a dat cu mențiunea ca se poate schimba după ce copilul se acomodează și conștientizează rolul meu. Au trecut 3 ani jumătate de atunci. Repet. Am obținut în fond dreptul sa îl iau dar nu e nici definitiva nici executorie și deja apelul e pe rol. Luni depun întâmpinarea la cererea ei care spune același lucru. Ca nu ma cunoaște copilul și ca fuge de mine. Ca e traumatizat ca eu ma duc beat și ma scot cu politia din casa. Lucru pe care la fond nu avea cum sa demonstreze ca nu este adevărat. Plus ca are probleme grave și dacă îl iau de lângă ea ca avea probleme psihiatrice pe viata.
Am un avocat.
andrey_f_c a scris:
Totusi, daca nu e cu suparare, de ce a fost nevoie sa se dea o sentinta ca numai in prezenta mamei sa fie facuta vizita?
De ce este prezent si concubinul acolo? El nu are ce cauta acolo cand vii la copil.
Ori e un abuz, ori e o masura abuziva.
Sesizati Directia Generala pentru Protectia Copilului.
Neaparat luati-va avocat sa va reprezinte la apel.
Succes