Copilul nu mai vrea să stea cu tatăl biologic și a plecat la mama mea, iar el face mult scandal din acest motiv. Ce șanse sunt să rămână la bunici?

Daca copila este inca pe numele fostului sot atunci vb cu acesta si ii faceti pasaport si o luati la dvs in Germenia, daca spuneti ca va doriti acest lucru atat dvs cat si copila.

Tatal biologic daca vrea drepturi tb sa fie trecut ca tata in certificatul de nastere al minorei. Pana atunci nu are nicun drept in ceea ce priveste acest copil.

Dati ne mai multe amanunte legat de cine ii este tata in certificat ca sa va putem ajuta.

Eu vad aici un copil care are înfiorător de mare dreptate atunci când afirmă că „se simte ca un sac de cartofi”.

Ați tras ușa după dvs. când copila avea 3 ani și ați lăsat-o pe dinăuntru. (Asta ca să mă exprim elegant, căci nu m-ar mira dacă un psiholog ar descoperi aici o traumă de abandon în relația cu mama).
Ați lăsat-o în casa fostului soț, care legal îi era tată, dar biologic nu era.
Și spuneți că acesta a „dat-o tatălui” biologic. CUM, mai exact, a dat-o? Căci juridic nu avea cum să o dea, altminteri decât ... ca pe un sac de cartofi aruncat într-o bătătură (curte). Fiindcă acesta din urmă, deși era tată biologic (după cum afirmați) nu era și din punct de vedere legal. Legal era și este încă un străin oarecare. Există vreo hotarâre judecătorească privind tăgada de paternitate? Mira-m-aș, având în vedere ce povestiți.

Și fetița trebuie să se fi simțit abandonată a doua oară.
La vârsta la care o fi fost „dată” tatălui biologic fetița nu avea cunoștințe ...de biologie, ca să înțeleagă exercițiile preliminare facerii copiilor pe care le-ați executat dvs. cu acest neică (Pe acolo, pe la tară, „neică”, e un termen de respect. Dar dacă iau în considerare ce ziceți că grăiește, îmi pare că a crescut-o mai mult de gura lumii.)

O fi adevărat ce spuneți (că ați vrea să vină fata la dvs.)?
Eu zic că ați fi aflat până acum ce trebuia făcut, în caz că ați fi vrut. Era destul să fi stricat pe o întrebare adresată unui avocat măcar cât ați dat pe vreo două-trei țoale (nici măcar „de firmă”) dintre cele pe care le-ați aruncat fiindcă nu s-au mai purtat...

Copilul însuși (având 14 ani) ar putea să ceară instanței de judecată să-și schimbe locuința. În caz că ar avea vreuna.... Căci eu, una, încă nu am priceput CUM, mai exact, stă fata dvs. pe acolo pe unde stă? Carte de identitate are? În ...curtea cui? De oriunde aș vrea să privesc situația aceasta, mie îmi iese exact cum grăiește copila: ... ca un sac de cartofi. Nu pare să se fi îngijit nimeni de situația ei legală. (iar la cea psihologică nici nu-mi vine să mă gândesc)

Ce „soluție” vreți să găsiți?
Dacă privesc dincolo de cuvintele dvs. („a fugit de acasă la mama mea și nu mai vroia sa plece de acolo)” îmi vine să vă întreb: Cine, mai exact, voia ca fata „să plece de acolo”? Că ziceți că ea nu voia. Iar despre vreun „acasă” nu pare a fi vorba prin propozițiile acestea.

Meryy a scris:

... de ceva vreme tot îmi scrie ... că vrea ori cu mine ori cu fostul soț lucru care devine imposibil.

Ne-ați spus cumva că și varianta „ori cu mine” este tot lucru imposibil (ori mi se pare mie)?
Soluții se găsesc. Cu condiția să ... știm (știți) ce vreți.

Una dintre ele este banală. Îi cereți tatălui din acte să vă dea o declarație pentru pașaport și ieșirea copilului din țară. Dacă asta este ceea ce vreți.
Iar dacă o vrea măcar bunica, atunci ambii părinți (din acte) puteți încuviința copilului să-și stabilească locuința la bunica.

Bună dimineața.deci dumneavoastră ați înțeles și nu ați înțeles situația.nu pot sa spun că nu aveți dreptate in unele afirmații,dar tot adevărul nu-l cunoașteți.si necunoscand adevărul nu puteți să faceți niste afirmații jicnitoare la adresa persoanelor.ok eu am vrut tot timpul copilul numai că fie tatăl biologic firea tatăl legal nu mă vor ajuta niciodată cu nimic sa o am aproape.iar tatăl biologic e în relații foarte bune cu poliția locală.legal nu ar fi putut face buletinul fara semnătura mea sau a tatălui legal.in aceste condiții el a reușit.si multe altele.iar daca politia din sat a fost chemata nu a rezolvat nimic.cand a fost chemata politia din oraș au trimis tot pe cei din sat.si multe altele de care cei ce nu le știu doar vorbesc.app eu mă îmbrac de la sh.si numi e rușine de aceasta.o zi buna.

Nicoleta Cristina Romașcanu a scris:

Eu vad aici un copil care are înfiorător de mare dreptate atunci când afirmă că „se simte ca un sac de cartofi”.

Ați tras ușa după dvs. când copila avea 3 ani și ați lăsat-o pe dinăuntru. (Asta ca să mă exprim elegant, căci nu m-ar mira dacă un psiholog ar descoperi aici o traumă de abandon în relația cu mama).
Ați lăsat-o în casa fostului soț, care legal îi era tată, dar biologic nu era.
Și spuneți că acesta a „dat-o tatălui” biologic. CUM, mai exact, a dat-o? Căci juridic nu avea cum să o dea, altminteri decât ... ca pe un sac de cartofi aruncat într-o bătătură (curte). Fiindcă acesta din urmă, deși era tată biologic (după cum afirmați) nu era și din punct de vedere legal. Legal era și este încă un străin oarecare. Există vreo hotarâre judecătorească privind tăgada de paternitate? Mira-m-aș, având în vedere ce povestiți.

Și fetița trebuie să se fi simțit abandonată a doua oară.
La vârsta la care o fi fost „dată” tatălui biologic fetița nu avea cunoștințe ...de biologie, ca să înțeleagă exercițiile preliminare facerii copiilor pe care le-ați executat dvs. cu acest neică (Pe acolo, pe la tară, „neică”, e un termen de respect. Dar dacă iau în considerare ce ziceți că grăiește, îmi pare că a crescut-o mai mult de gura lumii.)

O fi adevărat ce spuneți (că ați vrea să vină fata la dvs.)?
Eu zic că ați fi aflat până acum ce trebuia făcut, în caz că ați fi vrut. Era destul să fi stricat pe o întrebare adresată unui avocat măcar cât ați dat pe vreo două-trei țoale (nici măcar „de firmă”) dintre cele pe care le-ați aruncat fiindcă nu s-au mai purtat...

Copilul însuși (având 14 ani) ar putea să ceară instanței de judecată să-și schimbe locuința. În caz că ar avea vreuna.... Căci eu, una, încă nu am priceput CUM, mai exact, stă fata dvs. pe acolo pe unde stă? Carte de identitate are? În ...curtea cui? De oriunde aș vrea să privesc situația aceasta, mie îmi iese exact cum grăiește copila: ... ca un sac de cartofi. Nu pare să se fi îngijit nimeni de situația ei legală. (iar la cea psihologică nici nu-mi vine să mă gândesc)

Ce „soluție” vreți să găsiți?
Dacă privesc dincolo de cuvintele dvs. („a fugit de acasă la mama mea și nu mai vroia sa plece de acolo)” îmi vine să vă întreb: Cine, mai exact, voia ca fata „să plece de acolo”? Că ziceți că ea nu voia. Iar despre vreun „acasă” nu pare a fi vorba prin propozițiile acestea.

Meryy a scris:

... de ceva vreme tot îmi scrie ... că vrea ori cu mine ori cu fostul soț lucru care devine imposibil.

Ne-ați spus cumva că și varianta „ori cu mine” este tot lucru imposibil (ori mi se pare mie)?
Soluții se găsesc. Cu condiția să ... știm (știți) ce vreți.

Una dintre ele este banală. Îi cereți tatălui din acte să vă dea o declarație pentru pașaport și ieșirea copilului din țară. Dacă asta este ceea ce vreți.
Iar dacă o vrea măcar bunica, atunci ambii părinți (din acte) puteți încuviința copilului să-și stabilească locuința la bunica.