Se pot evita cheltuielile de dezbatere a succesiunii dacă se întocmește un testament pentru unicul moștenitor?

raluk0207 a scris:

Ca fapt divers, discernământul și valabilitatea unui act nu depind de vârstă. Dacă ai 90 de ani nu înseamnă că ești senil.

Bineînțeles că la o vârstă înaintată, se cer documente medicale care să ateste discernământul.
Dar o discuție pornită pe acest ton nu merită a fi continuată. Fiecare procedează precum vrea și poate - obiectiv sau subiectiv!

Taxa de succesiune e functie de valoarea bunurilor si se ia din niste tabele pe care notarii le au pentru evaluare. Orice ati face se plateste. Si daca vi le doneaza, si daca vi le vinde si daca le mosteniti, tot nu scapati, si costa cam la fel.

Irina IOSIP a scris:

raluk0207 a scris:

Ca fapt divers, discernământul și valabilitatea unui act nu depind de vârstă. Dacă ai 90 de ani nu înseamnă că ești senil.

Bineînțeles că la o vârstă înaintată, se cer documente medicale care să ateste discernământul.
Dar o discuție pornită pe acest ton nu merită a fi continuată. Fiecare procedează precum vrea și poate - obiectiv sau subiectiv!

Documentele medicale se cer ori de câte ori notarul are dubii cu privire la discernământul persoanei.
Din nou, vârsta nu are legatura și legal, nu există un prag de la care se solicita un certificat medico legal psihiatric.
De exemplu, Constantin Bălăceanu Stolnici are 96 de ani. Vi se pare ca ar avea nevoie de un certificat medico legal?
Din moment ce interveniti într-o discuție, fiți pregătit să o continuati și să v-o asumati pana la capat.

Cheltuielile viitoare nu pot fi evitate printr-un testament.
Fie că veți fi unicul moștenitor legal, fie că veți fi unicul moștenitor testamentar, cheltuielile pentru dvs. vor fi aceleași.
În ambele variante va fi necesară dezbaterea moștenirii (fie că va fi moștenire legală, fie că va fi moștenire testamentară).
În ambele variante, cheltuielile vor depinde de valoarea bunurilor din masa succesorală.
Mai pe românește: ce mi-e așa și ce mi-e altminteri, că-i tot aia. Nu văd utilitatea testamentului în favoarea celui care ar fi, oricum, unic moștenitor legal. Dar de scris, poate fi scris, evident.

Dacă vreți să reduceți cheltuielile viitoare (dar prin înlocuirea lor cu unele de acum - ceea ce, dintr-un punct de vedere, mi se pare puțin aiurea, iar dintr-altele nu prea) puteți încheia cu mama un act de partaj, prin care să primiți dvs. majoritatea bunurilor, iar mama mai puține... spre deloc. (unde deloc, depinde de multă încredere și alte elemente pur subiective.)

Bunurile asupra cărora dvs. veți deveni proprietar exclusiv, ca urmare a partajului, nu vor mai face parte din moștenirea mamei și nu veți mai avea cheltuieli viitoare în privința acestora.
Dar nici partajul nu-i gratis. Veți economiși ceva alergătură viitoare. Și poate și ceva bani - căci nu știm ce la va mai trăsni legiuitorilor noștri până la decesul mamei dvs. Moartea e un eveniment cert, dar cu dată incertă. Și n-ar putea să vă spună nimeni cât va mai costa o succesiune ... pe când o fi ea să fie.

raluk0207 a scris:

"Ca fapt divers, discernământul și valabilitatea unui act nu depind de vârstă. Dacă ai 90 de ani nu înseamnă că ești senil"

referitor la

" Bineînțeles că la o vârstă înaintată, se cer documente medicale care să ateste discernământul.
Dar o discuție pornită pe acest ton nu merită a fi continuată. Fiecare procedează precum vrea și poate - obiectiv sau subiectiv!"

Cunoașteți cumva situația medicală de acum sau pe viitor a mamei persoanei care a cerut ajutorul? Considerați că atragerea atenției asupra unor posibile dificultăți nu-și are rostul? Cunoașteți situația financiară a persoanelor sau volumul moștenirii în cauză?
Bineînțeles că și personalității pe care ați amintit-o i se pot cere documentele de care am amintit, la un moment dat, fără ca dvs, să cunoașteți acest lucru. Senilitatea are multiple fațete și trebuie infirmată din punct de vedere medical pentru ca anumite documente să fie legale.
Așadar, îmi mențin afirmațiile și respectul pentru acest spațiu limitând comentariile la minimul necesar.