Legea din invatamant

Îmi pare ca nu ați înțeles nimic din mesajul meu.
Problema dumneavoastră e ca cea mica nu merge la grădiniță deși singur admiteti ca deși sta acasă tot se îmbolnăvește.
Mama, părintele care are grija de ea zilnic a considerat ca e bine sa mai aștepte. Probabil știe femeia ce știe.
Ce mi-am dorit a fost sa vedeți situația de ansamblu și sa va prezint anumite lucruri de care eu m-am lovit ca și părinte cu copilul la grădiniță în ideea ca poate veți înțelege acțiunile mamei.
Pentru binele copilei cel mai important este sa va înțelegeți bine cu mama și ea cu dumneavoastră. Dacă imediat va încordați mușchii dumneavoastră o sa fiți cel care face rău mai mare copilei.
În acest moment nu aveți o problema reala. Continuați asa și cu siguranță va fi una.
E mai ușor pentru un părinte sa aibă copilul la grădiniță decât acasă cu el. Dacă mama era comoda trimitea copilul la grădiniță.
Discutați cu aceasta, sigur împreună o sa găsiți o soluție.

Nu am subestimat niciodată dreptul și persoana mamei...
<Dar>
Ce se întâmplă în cazul în care în decursul a 2 ani de când am divorțat nu sau respectat 80 de zile din programul de vizita, iar fetita a fost torturata cu privire la tatăl ei orgolios?

Ce se întâmplă dacă a fost executata silit, ca să pot avea relații personale cu fica mea, iar în timpul contestatiei la executare care a fost o mărturisire falsa, mami continua același comportament plin de bunătate și grijulie, împreună cu membrii familiei ei?

Ce se întâmplă dacă vrând sa îmi iau fetita am fost bătut, lovit, inclusiv o persoana care era mereu cu mine, unde am pus 7 plângeri la politie în decurs de 1 jumate de când a primit prima notificare din partea executorului de a se conforma hotărârii?

Ce se întâmplă dacă fetita în nenumărate rânduri mi-a venit în brate și a vrut sa plece cu mine la domiciliul tăticului ei rău, iar mami grijulie cât și membrii familiei de asemenea au venit la jumătatea drumului, și cu fetita și ea rea orgolioasa și neascultătoare ca tatăl ei, in brate m-au bătut?

Ce se întâmplă dacă am invitat-o pe mami de rea voința ca tătic rau la consiliere psihologica la dgaspc dinaintea începerii acestor demersuri fără hotărâre judecătorească pentru a neînțelegeri, refuzând, iar în urma continuării și refuzului inoculat fetitei prin abuzuri emoționale violenta refuzul de a.mi permite sa îmi vad copilul a fost invitata prin hotărâre judecătorească în cele din urma, iar aceasta bună voința și grija a mamei a continuat?

Ce se întâmplă dacă copilul meu mi se adresează cu cuvinte ordinare? Chiar la aceasta vârstă folosește aceste apelative la adresa orgoliosului ei tătic?

Ce se întâmplă dacă ea la vârsta aceasta cunoaște asemenea lucruri pe care în mod cert nu le discerne, o iau plângând la programul de vizita în nenumărate ori, ca i se da încă palme peste cap și e trasa de par de mamaia ei și de mama ei care o protejează și o ingrijesc, spunându-se sa nu vina la tăticul ei rau?

Sa nu fiu eu rau oare ca ma intereseza de ce fetita mea scumpa nu cunoaște copii sau gradinita? Și nici chiar parcul decât magazinul profii? Asa cum se pare ca aici trec neobservat din ce am scris în textul de început, prin prisma la ce am întrebat? Și sa ajung sa scot în evidenta bunătatea și grija părintelui gazda cât și a membrilor familiei ei?

Iertați-mă ca mi-am permis sa întreb un lucru foarte simplu în esența, și am dat dovada de indolenta, cât și de orgoliu în aceasta întrebare cât si în aceasta relație pe care o am cu fetita mea, care din ce mult a fost învață să mă iubească, acum iată ma ureste!

Aveți dreptate!
Nu era nevoie sa detaliez atât!
Numai bine tuturor!

Stimate user, nu am de unde sa știu istoria din trecut însă după ce am postat am avut mai mult timp și am citit ce ați scris pana acum pe forum.
Încercați pe viitor sa prezentați succint toată situația cum ați făcut-o acum altfel nu am cum sa îmi amintesc ca am mai discutat sau toate problemele cu care va confruntați și e posibil ca sfatul primit de la mine sau de la altcineva sa nu va ajute.
Sunt mai multe probleme mari pe care le întâmpinați respectiv la copil. Va sfătuiesc sa va găsiți un avocat foarte bun care sa va indrume și mai ales sa va învețe cum sa strângeți probele și sa va prezentați în instanta dacă doriți sa ajungeți acolo.
Nu e bine sa tratați lucrurile separat. Personal as strânge dovezi ale dezinteresului mamei. Luati declarație de la grădiniță ca fetita se integrase și ca ar fi fost doar benefica prezenta ei în colectivitate. Mergeti la medicul de familie sa aveți o evidenta a momentelor în care a fost bolnava și a avut tratament. Pentru ca dacă insistați cu grădinita și mama aduce adeverințe ca micuta a fost mereu bolnava atunci o sa picați dumneavoastră drept părintele rău și hartuitor.
Cred ca trebuie sa luați o decizie, ori lăsați domiciliul copilului la mama și atunci va împăcati cu ideea ca asa veți continua următorii ani ori începeți sa va pregătiți sa cereți domiciliul la dumneavoastră.
În acest moment nu aveți șanse sa o obligați sa ducă copilul la grădiniță. Nu e nici o drama dacă nu o face din motivele pe care le-am enumerat mai sus. Însă, integrând lipsa grădiniței în cele enumerate de dumneavoastră mai sus ma duce cu ideea ca avem un părinte care nu gestionează prea bine creșterea copilului.
Lăsați grădiniță, priviți situația în ansamblu și luați o decizie.

Am completat o cerere către inspectoratul școlar, cu privire la acestea. Dar cu greu, foarte greu. Pentru ca am întâmpinat același interes nespus de mult. Și de faptul ca nimeni nu poate sa ii spună sa aducă fetita la grădiniță! Pana ce m-am luptat ca să ma facă sa înțeleg aceeași întrebare pe care am pus-o și aici, de ce dacă a fost înscrisă și fetita vrea la grădiniță nu o aduce? Am prezentat și ultima hotarare data de instanta cu privire la cele enumerate mai sus, și într-un final mi-au dat o cerere sa o completez! Le-am spus ca dacă mai ținem asa în indolente avem probleme cu fetita grave! Deși sunt! Dar grave! Pentru ca asa cum vam spus natura fetitei se schimba de la vizita la alta într-o natura stranie de vârstă ei! Și cum mam confruntat cu tot felul de diversiuni din partea mamei, sa nu fiu acuzat de acele cuvinte ordinare pe care copilul meu le spune ca eu as fi învățo! Iam rugat insistent sa punem capăt acestei eclipse paranoide, cel puțin printr-o invitație la psihologul scoli/liceului/grădiniței pentru a se comunica cu mama ei, despre cum evoluează micuța, pentru ca se termina anul nu ar fi o problema, sau de 4 ani, dar se inradacineaza expresiile... Ma gândesc la binele fetitei nu la ai face rău mamei. Acestea sunt lucruri de instanta! Dar pana acolo înnebuni ce trăim și auzim! După doua procese pe rol 2018-2019 acum în 2020 a fost și primul termen pentru reincredintare, cu părere de rău pentru situație, dar nu pot atât eu ca părinte cât și membri familiei mele sa vedem o minune de copil cum se distruge!

Sper ca m-am făcut înțeles!

Atunci concentrați-vă pe război nu pe batalii disipate, pentru ca înțeleg ca ati cerut reincredintarea.
Nu vreți sa păreți părintele reclamagiu. Dacă puteți proba cu calm tot ce ați svris aici ați avea o șansă foarte bună la încredințare. Însă, depinde de cum va comportați în acest moment și de cum va administrează avocatul probele și dosarul.