Care sunt pasii judiciari si FIRESTI pentru intentare divort cu 2 minori?

Nu lucrez de 1 an jumate pentru ca am mai avut un business pe care l-am lichidat dar principalul motiv sunt tot copii. Ea pe langa ca nu se descurca singura, mi-a fost "frica" sa o las singura cu ei.

Nu-mi doresc exclusivitate la copii, stiu ca e imposibil sa despart copiii de mama, chiar daca ar fi o "criminala". Eu vreau doar sa isi revina mamica la cap.... macar un pic.

Daca ea pleaca din oras, autoritatea parinteasca cum o sa se exercite in mod egal?

gi-jane2 a scris:

Ovi91 a scris:

Atat de mult conteaza in instanta "locul de munca"? Preconizez ca in 2-3 luni o sa incep sa incasez printr-un SRL... Nu pot invoca acest lucru, cumva?

nu conteaza locul de munca, conteaza sa dovediti ca va puteti intretine pe dvs si pe copii, nu cum preconizati.
este destul timp pana la ancheta sociala, adica vor trece alea doua luni.
de cat timp nu aduceti bani din munca dvs?

copiii sunt f mici pt a locui cu dvs, deci plecati cu un handicap, apoi, nu aveti venitrui, al doilea handicap.. asa ca va trebui sa aduceti dovezi temeinice ca le-ar fi mai bine cu dvs decat cu mama. Dovezile astea nu trebuie sa fie doar despre comportamentul mamei, ci si despre ce faceti dvs pt copii.

Stimate tătic, în urmă cu 2 ani mămica nu era "dusă cu capul"?Şi dacă era, cum de aţi conceput al doilea copil cu această mămică? Din ce relataţi, dvs. trăiţi din indemnizaţia de creştere a copilului şi din alocaţiile copiilor şi nu aduceţi venituri în casă.Lipsa banilor poate produce nemulţumiri oricui şi să se ajungă la ceartă.Dvs. ce doriţi? Să luaţi 2 copii mici ca să-i crească părinţii dvs., că dvs. nu aveţi venituri. De unde aveţi certitudinea că noua afacere va fi mai bună ca prima, fiindcă pe aceea nu aţi lichidat-o de bine ce funcţiona, greşesc oare? dacă soţia pleacă la părinţii ei, ea va merge la serviciu, cum a mers şi înainte de a naşte copiii, fiindcă dacă nu ar fi lucrat, nu ar fi în concediul de creştere pentru copilul până la 2 ani.
Divorţaţi, veţi obţine program de relaţii cu copiii şi veţi fi obligat la plata pensiei alimentare.Aşa, poate veţi avea timp să vă ocupaţi şi de afacere, ca să se repete prima experienţă.Copiii nu sunt în pericol cu mama lor şi cu bunicii materni, dimpotrivă, mama va aduce bani în casă, nu vor ma fi lipsuri, va fi o persoană mai puţin de intreţinut (dvs.) şi mama va putea fi liniştită la serviciu, fiindcă copiii vor fi în siguranţă.

Un om care nu gestionează bine o frustrare, fără terapie care sa îl ajute sa învețe sa gestioneze mai bine provocările vieții va găsi mereu motive sa fie un frustrat.
Asta înseamnă că un părinte care se comporta în halul acesta cu copii, chiar dacă va locui cu părinții, chiar dacă va merge la servici, va găsi doar alte motive sa se comporte disfuncțional.
Aveți un minus ca sunteți tata, aveți un minus în fata instantelor ca sunt copii micuti.
Dacă mergeți la război ca unica strategie sa discreditat mama nu o sa reușiți. Asa cum v-a spus userul Gi-Jane, trebuie sa dovediți fără dubiu ca puteți îngriji copii. Din cauza asta v-am repetat la toate postările sa nu va pripit și sa va calculați bine pașii.si apoi sa divorțați.
După divorț puteți exercita autoritate părintească cu mama și fără sa despărțiți copii de ea aceasta sa primească program de legături personale.

Stimate domn/Stimata doamna,

Din curiozitate am intrat pe profilul dvs sa vad ce raspunsuri ati mai oferit pe avocanet, intrucat aveam impresia ca ati raspuns doar ca sa va umpleti programul. Surprizantor, sunteti un utilizator veteran pe aceasta platforma, si cu aceasta ocazie va spun politicos ca raspunsul dvs ma nemultumeste, complet.

In primul rand, ati gresit teribil in toate supozitiile dvs. Nu cunoasteti decat datele problemei precizate de mine in aceasta postare, atat, iar eu consider ca am fost destul de coerent in exprimarea situatiei "reale" (poate totusi nu uitati acest aspect important data viitoare cand raspundeti). De fiecare data cand citesc raspunsul dvs ma amuz din ce in ce mai tare dar incerc sa raman civilizat pe acest forum.

Inainte de afacere, am avut job stabil 6 ani de zile, timp in care am fost un familist inrait, am oferit si consultanta in diverse proiecte, am pornit 2 si afaceri pe cont propriu, afaceri pe care le-am vandut. Mna, nu ma cunoasteti, poate cu asta ma ocup: deschid afaceri noi, le fac profitabile si le vand?! In aceste 18 luni am cheltuit peste 20mii euro, banii mei, munciti, asa ca nu ma luati cu "Mergi la munca lenesule, nu mai sta pe banii sotiei". Asta, strict referitor la partea financiara, ca na, DOAR pe asta ati pus accent.

La job am renuntat la 2-3 luni dupa ce s-a nascut cel mic, pentru a sta cu ea acasa s-o AJUT! Stimata mama-soacra e in alt oras si prea ocupata ca sa vina la Bucuresti s-o ajute, iar prezenta mamei mele dupa cum ati ghicit deja, nu este tocmai "bine-venita". Asa ca, repet, mare greseala cu toate supozitiile dvs de vreme ce nu cunoasteti toate datele problemei. Daca vreti mai multe detalii, intrebati!

Daca am venit pe acest forum, inseamna ca sunt total disperat, ca traiesc drama vietii mele si ca nu stiu incotro s-o iau iar daca erati atent/a ati fi observat ca eu cred in continuare intr-un echilibru si vreau ca ambii parinti sa fie in viata copiilor, pentru ca cei mici au nevoie de asa ceva. Nu am dat nicio clipa de inteles ca vreau "s-o fac".

...Si ca sa va raspund la singurele nelamuriri pe care le aveti:
1) Nu era asa acum 2 ani, punct. Nu mai intru in detalii pentru ca ar trebui sa scriu o carte si sigur nu va intereseaza drama mea, insa, va dau doar un exemplu jenant de simplu, penibil, anormal, ciudat si cu siguranta nu e cel mai grav dar e primul care mi-a venit in minte: Acum 2 ani puteam sa ies afara cu baiatul meu, singur, la plimbare si la joaca. Acum v-as trimite doar 20secunde de inregistrare sa vedeti ce se intampla daca ii spun ca vreau sa ies afara cu el / sau cu ei (pe scurt: urlete salbatice si frigiderul mi s-a umplut cu morti).
2) Am mai spus ce-mi doresc in postarile precedente: sa divortez, sa ne separam civilizat, sa stea copiii la mine 1-2-3 luni (max, zic eu) pana merge cateva sesiuni la un psiholog sa...isi mai revina... (app, de 2 ani ii zic sa mearga la psiholog, s-o ajute). Apoi, copiii pot sa stea la ea, nu am nicio problema atata timp cat 2-3 zile vor putea sa stea si la mine.

Cer civilizatie in fata copiiilor ceea ce pana acum nu mi s-a oferit. Apropo, cum opinati faptul ca o mama isi face copilul cretin, handicapat si tampit, copil de 3 ani? Faptul ca recurge zilnic la forme de violenta verbala, mai nou si fizica, fata de mine si copii? Am citit de vreo 10 ori raspunsul dvs dar n-am regasit decat supozitiile comuniste de "munca e bratara de aur". Imi permiteti sa fac si eu o supozitie? Cred ca aveti peste 53 ani.

Ma rog, probabil ca in societatea de azi e mai important sa castigi 2-3000 lei pe luna decat sanatatea mentala a unor copilasi.

Va multumesc pentru timpul acordat acestui subiect.

Martonze a scris:

Stimate tătic, în urmă cu 2 ani mămica nu era "dusă cu capul"?Şi dacă era, cum de aţi conceput al doilea copil cu această mămică? Din ce relataţi, dvs. trăiţi din indemnizaţia de creştere a copilului şi din alocaţiile copiilor şi nu aduceţi venituri în casă.Lipsa banilor poate produce nemulţumiri oricui şi să se ajungă la ceartă.Dvs. ce doriţi? Să luaţi 2 copii mici ca să-i crească părinţii dvs., că dvs. nu aveţi venituri. De unde aveţi certitudinea că noua afacere va fi mai bună ca prima, fiindcă pe aceea nu aţi lichidat-o de bine ce funcţiona, greşesc oare? dacă soţia pleacă la părinţii ei, ea va merge la serviciu, cum a mers şi înainte de a naşte copiii, fiindcă dacă nu ar fi lucrat, nu ar fi în concediul de creştere pentru copilul până la 2 ani.
Divorţaţi, veţi obţine program de relaţii cu copiii şi veţi fi obligat la plata pensiei alimentare.Aşa, poate veţi avea timp să vă ocupaţi şi de afacere, ca să se repete prima experienţă.Copiii nu sunt în pericol cu mama lor şi cu bunicii materni, dimpotrivă, mama va aduce bani în casă, nu vor ma fi lipsuri, va fi o persoană mai puţin de intreţinut (dvs.) şi mama va putea fi liniştită la serviciu, fiindcă copiii vor fi în siguranţă.

Va multumesc ca mi-ati deschis ochii, tuturor.

Daca reusesc sa ma detasez un pic, de situatie, tactica de a discredita mama, si atat, nu este cea mai buna si cu siguranta nu o sa dea rezultate favorabile iar eu... cam asta aveam de gand.

O sa ma gandesc mai bine acum la ce e de facut.


When a scris:

Un om care nu gestionează bine o frustrare, fără terapie care sa îl ajute sa învețe sa gestioneze mai bine provocările vieții va găsi mereu motive sa fie un frustrat.
Asta înseamnă că un părinte care se comporta în halul acesta cu copii, chiar dacă va locui cu părinții, chiar dacă va merge la servici, va găsi doar alte motive sa se comporte disfuncțional.
Aveți un minus ca sunteți tata, aveți un minus în fata instantelor ca sunt copii micuti.
Dacă mergeți la război ca unica strategie sa discreditat mama nu o sa reușiți. Asa cum v-a spus userul Gi-Jane, trebuie sa dovediți fără dubiu ca puteți îngriji copii. Din cauza asta v-am repetat la toate postările sa nu va pripit și sa va calculați bine pașii.si apoi sa divorțați.
După divorț puteți exercita autoritate părintească cu mama și fără sa despărțiți copii de ea aceasta sa primească program de legături personale.