avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1144 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Care sunt pasii judiciari si FIRESTI pentru intentare ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Care sunt pasii judiciari si FIRESTI pentru intentare divort cu 2 minori?

Buna ziua. Avem 2 baieti mititei, unul de 3 ani jumate si altul de 1 an jumate.

Vreau sa rupem pisica de coada pentru ca... nu mai merge, efectiv... iar copiii doar "culeg roadele" si cu siguranta sunt mai afectati decat noi de ceea ce se intampla.

Ideea este: sotia mea tipa toata ziua, injura toata ziua, ieri a dat in mine iar cand am luat baiatul mic in brate si am vrut sa urc la etaj sa-mi iau telefonul, a tras de mine si era sa cad cu asta micu'. De mai bine de 2 ani ma rog de ea sa gasim o solutie. Nu a vrut la psiholog si nici la terapie de cuplu, nici de vorbit cu cu nasii (pt. ca am zis ca parintii pot fi subiectivi), nu, nimic, ce sa mai. Nu ma lasa sa le dau eu de mancare, nu ma lasa sa-i imbrac, nu ma lasa sa ies singur afara cu ei, nimic...si asta chiar si inainte de Pandemie.

Cateva detalii pentru context:
- Suntem casatoriti din septembrie 2014;
- Niciodata violenta fizica, doar verbala;
- Eu nu lucrez (tocmai ce incerc sa deschid o afacere online, fiind domeniul meu de expertiza);
- Sotia este in perioada de crestere copil pana in Oct. 2020, fiind sigurele venituri care ne sustin financiar (pe langa un ajutor modest pe care-l mai primim de la parintii mei),
- Nu avem locuinta pe numele nostru, stam in chirie dar au parintii mei;
- Am peste 30 clipuri in care am inregistrat-o cum se comporta, cum tipa si cum vorbeste de urat, cu mine si cu copii, insumand peste 120min de violenta psihica/verbala;
- Am tone de milioane de jigniri si presiuni psihice, de-a lungul anilor, in format scris, mail, chat, whatsup, facebook, etc.
- Cale amiabila eu nu mai accept.

Eu imi doresc sa ramana copiii la mine (pentru moment) pentru ca stiu ca asa este cel mai bine pentru ei, nu pentru mine sau pentru ea.

O sa ajungem in instanta cu siguranta, iar acolo urmaresc sa ramana copii definitiv la mine (si la parintii mei) pana cand ea va dovedi ca este apta psihic pentru a avea grija de 2 minori. Sa fie clar: nu vreau sa-mi fac vreo ambitie, sa ramana copii la mine definitiv ca asa vreau eu sau sa o fac pe ea sa sufere. Eu urmaresc binele copiilor iar dupa ce ea dovedeste ca si-a revenit si nu imi mai face baiatul mare "Cretin", "Tampit", etc, o sa poata sa stea si la ea. Ca sa intelegeti si mai bine pozitia mea, as fi de acord sa stea si 5 zile cu ea si 2 cu mine, deci, NU despre asta e vorba ci de faptul ca... ii consider intr-un pericol imens, cu 1 picior in prapastia unei traume.

Trebuie obligatoriu o evaluare psihologica a copiilor/parintilor intr-o astfel de speta?

Am sanse sa iau copiii daca nu am venituri acum?

De cateva luni lucrez sa lansez un business online, dar cu atatea discutii si "lucrat de acasa", a fost destul de dificil.

Cu mana pe inima va spun, din pacate, ca daca nu erau copiii dispaream intr-o secunda fara nicio remuscare si fara sa intorc privirea...

Eu va multumesc anticipat pentru timpul investit in a citi povestioara si sper sa nu aveti parte in viata dvs de asa ceva... 
Ultima modificare: Duminică, 26 Iulie 2020
Ovi91, utilizator
Cel mai recent răspuns: gi-jane2 , moderator 07:12, 4 Decembrie 2020
Pai... nu stiu... m-ati pus rau pe ganduri.... pana acum au fost paie pe foc, dar cred ca urmeaza sa se dezlantuie iadul... din pacate...

Ma retrag, ca nu mai pot....

Va multumesc inca o data si va doresc zile frumoase!

When a scris:

In condițiile în care mama nu va lăsa nici acum sa ieșiți sa va plimbați cu copilul în cărucior cam de cata naivitate ar fi nevoie pentru ca cineva sa creadă ca după divorț o sa va permită sa plecați cu copii câteva zile?
Observ cu mare dezgust cum se considera ca abuzul asupra unui copil e în regula. Adică e în regula ca un minor de 3 ani trăiește în stres, e zilnic înjurat și abuzat verbal, doar nu porniți război cu mama care îl chinuie și îl înjura. Măcar nu îl bate..... Inca.


Ultima modificare: Miercuri, 29 Iulie 2020
Ovi91, utilizator
1 din 1 utilizatori consideră
acest răspuns util
Și eu va doresc zile frumoase. Va urma o perioada mai grea însă să nu uitați ca și binele nu va întârzia sa apară.
Pe lângă avocat va sfătuiesc sa încercați câteva ședințe la psiholog însă doar dacă aveți recomandări de unul bun.
Nu va fi o plimbare pe plaja ce va urma, pentru a se apară soția va scorni cele mai oribile minciuni despre dumneavoastră, va fi mai greu înainte sa fie mai bine. Veniți după o relație abuziva. Emoțional nu sunteți ok iar copii au nevoie ca măcar tatăl lor sa reziste și sa fie adultul pe care sa se poată baza.
Ce s-a întâmplat cu soția, ce a făcut ea, ce ați făcut dumneavoastră pana la urma nu ne interesează, sunteți adulți, v-ați ales unul pe celalalt. Copii însă nu au nici o vina și pare ca deja au trecut prin mai mult decât era cazul. Asa ca întăriți-va, pregătiți-vă, căutați susținere și îndrumare emoțională și legala și mergeți mai departe astfel încât ce se întâmplă acum sa rămână pentru dumneavoastră doar o perioada mai grea care însă v-a întărit și v-a ajutat sa deveniți mai bun, mai puternic.
Va stau la dispoziție dacă pe viitor credeți ca v-ar mai ajuta sa schimbați doua vorbe cu cineva.
Ultima modificare: Miercuri, 29 Iulie 2020
When, utilizator
2 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
Avem 2 baieti mititei, unul de 3 ani jumate si altul de 1 an jumate.


Nu lucrez de 1 an jumate


La job am renuntat la 2-3 luni dupa ce s-a nascut cel mic, pentru a sta cu ea acasa s-o AJUT!


Nu era asa acum 2 ani, punct

Acum 2 ani puteam sa ies afara cu baiatul meu, singur, la plimbare si la joaca.

sa vedeti ce se intampla daca ii spun ca vreau sa ies afara cu el / sau cu ei (pe scurt: urlete salbatice

ce s-a intamplat oare cu ea in anii astia? de ce schimbarea asta si cum?

Am mai spus ce-mi doresc in postarile precedente: sa divortez, sa ne separam civilizat, sa stea copiii la mine 1-2-3 luni (max, zic eu) pana merge cateva sesiuni la un psiholog sa...isi mai revina... (app, de 2 ani ii zic sa mearga la psiholog, s-o ajute). Apoi, copiii pot sa stea la ea, nu am nicio problema atata timp cat 2-3 zile vor putea sa stea si la mine.


pe de-o parte ziceti ca nu era asa acum 2 ani, pe de alta, ziceti ca o trimiteti la psiholog de aproapte 2 ani.
Ma intreb de unde schimbarea asta, de ce si ce a facut-o ca "ieri " sa va lase cu copilul si azi sa nu va mai lase?
cu ea ati vorbit ?
Poate si " ajutorul " asta din partea dvs o fi contribuit la schimbarea comportamentului ei..
poate e ceva in neregula cu ea - o depresie, o ceva de gen.. si fara ajutor, nu trece.
Poate o convingeti sa mearga la psihiatru poate faceti si terapie in familie.. poate va mai ganditi daca e cazul sa renuntati.
Poate vorbiti si cu maica-sa.
Nu cred ca ati facut bine lasand jobul si ramanand acasa, multe frustrari si crize, apar si cand e lipsa de bani.


Poate si " ajutorul " asta din partea dvs o fi contribuit la schimbarea comportamentului ei..

Deci femeia își abuzează verbal copilul de 3 ani dar poate e din cauza faptului ca tatăl și-a lăsat serviciul ca să ajute mama cu copii????
Mama avea venit, tatăl nu. Putea deci oricând sa părăsească domiciliul împreună cu copii dacă ii era rău lângă tata. De asemenea, faptul ca îl înjura pe acesta exact arata ca nu se teme de el. O victima speriata nu face niciodată asta. Un abuzator da.
Sa zicem ca tatăl e un nenorocit, dar copilul? Cam ce vina sa aibă copilul ca să merite violente verbale? Vrea la olita prea des? Se mai murdărește? Chiar sunt curios ce scuza abuzul verbal și emoțional al unui părinte asupra unui copil?
Unde se oprește discriminarea?
Dacă tatăl merge la servici e rău că lasă soția acasă și nu se implica prea mult sa o ajute cu copilul. Dacă își da demisia și sta acasă și are bani din vânzarea afacerii iar nu e bine pentru ca
ajutorul asta
al lui dezechilibrează mama.
Va recomand o carte tare frumoasa și interesanta care mi-a venit în minte citind postarea de mai sus, se numește Crescând-l pe Cain și care vorbește de toate discriminările la care e supus sexul masculin încă din frageda pruncie. Iar postarea de mai sus în care un tata înjurat este întrebat asa puțin zeflemitor dacă nu cumva își merita soarta în timp ce în situații identice mamele primesc suport emoțional și empatie fix pe acest forum este discriminare.
Ultima modificare: Joi, 30 Iulie 2020
When, utilizator
1 din 1 utilizatori consideră
acest răspuns util
Eu nu pe dvs v-am intrebat, ca banuiam ca nu stiti ce se intampla in casa lor, ci pe utilizator.
Despre care discriminare vorbiti ? Cred ca deja intreceti masura..

Alte discuții în legătură

Sunt amenințat cu poliția când vreau să discut cu mama copiilor mei. ce pot face în această situație? SimonT SimonT Va rog sa ma ajutati cu cateva sfaturi pt. ca sunt disperat. Sotia cu care acum astept trecerea celor 30 zile pt. divort la notar ma ameninta de cate ori ... (vezi toată discuția)
Este acesta abandon de familie? viorelfilip viorelfilip Buna ziua. Situatia mea este una destul de delicata.Sunt casatorit din 2008 si am doi copii minori.De aproximativ un an certurile cu sotia au ajuns la cote ... (vezi toată discuția)
Bună seara,mă aflu într-o situație destul de grea și dureroasa. ... Madrian16 Madrian16 Bună seara,mă aflu într-o situație destul de grea și dureroasa. Sunt împreună cu soția mea de 3 ani și avem o fetiță de 9 luni dar am ajuns ... (vezi toată discuția)