Violarea corespondentei telefonice si eventuala sechestrare.

Nu e un sfat foarte bun.
În loc să ajutati poate pe cineva, toată averea o va culege statul și se va alege praful.
Lăsați un testament. Îl puteți schimba/revoca oricand si cat trăiți rămâneți proprietar
În general, cuplurile fără copii, își apropie un nepot, o cunostinta, un prieten din timpul vieții.

Depinde de situatie. In niciun caz statul nu va benificia, ci rudele, atatea cate or fi, care nu s-au inghesuit sa ajute ... apoi nici testamentul, dupa parerea mea nu este bun in toate situatiile ... daca vei ajunge sa nu te poti deplasa si vei sta cumva 'sechestrat' si cu legaturile cu exteriorul taiate, nu ai cum schimba testamentul, sau orice act l-ai incheiat anterior ... Am cantarit toate situatiile, mai ales ca am ajuns la un oarecare grad de intelepciune si avem si un nepot mai apropiat, dar nu stii cum vor decurge lucrurile pe viitor ... Oamenii buni si dezinterisati sunt putini, la fel si propriii copii ... se cunosc multe cazuri, in care copiii si-au abandonat parintii, sau le aplica rele tratamente ... solutia optima este pe undeva pe la mijloc, in functie de circumstante, iar sfatul pe care l-am dat unora, l-am dat dupa ce chiar cunosc unele cazuri, care, ca si mine, au scos si azilul din ecuatie, unde, cati bani ai da, tot esti tratat prost ... daca ai totusi un oarecare sprijin in cineva de omenie si dezinteresat, in mod sigur nu va pretinde un testament ... iar daca va dori sa te ingrijeasca dezinteresat, sau iti va angaja o persoana care sa te ingrijeasca bine (platita de tine, evident), abia atunci poate poti incheia o intelegere scrisa si autentificata ... aceasta este parerea mea ... daca nu, atunci ne asumam tot - si moartea in conditii mai 'urate', iar dupa, nu ne va mai interesa nimic, caci nimeni nu ne-a ajutat ... toate acestea sunt scenarii de luat in seama pentru noi, cei de varsta a 3-a ...

aurelia2 a scris:

Depinde de situatie. In niciun caz statul nu va benificia, ci rudele, atatea cate or fi, care nu s-au inghesuit sa ajute ... apoi nici testamentul, dupa parerea mea nu este bun in toate situatiile ... daca vei ajunge sa nu te poti deplasa si vei sta cumva 'sechestrat' si cu legaturile cu exteriorul taiate, nu ai cum schimba testamentul, sau orice act l-ai incheiat anterior ... Am cantarit toate situatiile, mai ales ca am ajuns la un oarecare grad de intelepciune si avem si un nepot mai apropiat, dar nu stii cum vor decurge lucrurile pe viitor ... Oamenii buni si dezinterisati sunt putini, la fel si propriii copii ... se cunosc multe cazuri, in care copiii si-au abandonat parintii, sau le aplica rele tratamente ... solutia optima este pe undeva pe la mijloc, in functie de circumstante, iar sfatul pe care l-am dat unora, l-am dat dupa ce chiar cunosc unele cazuri, care, ca si mine, au scos si azilul din ecuatie, unde, cati bani ai da, tot esti tratat prost ... daca ai totusi un oarecare sprijin in cineva de omenie si dezinteresat, in mod sigur nu va pretinde un testament ... iar daca va dori sa te ingrijeasca dezinteresat, sau iti va angaja o persoana care sa te ingrijeasca bine (platita de tine, evident), abia atunci poate poti incheia o intelegere scrisa si autentificata ... aceasta este parerea mea ... daca nu, atunci ne asumam tot - si moartea in conditii mai 'urate', iar dupa, nu ne va mai interesa nimic, caci materia ramane in urma, iar viata este doar o experimentare a acesteia ... toate acestea sunt scenarii de luat in seama pentru noi, cei de varsta a 3-a ...

In toate situatiile depinde de calitatea umana a pesoanei care are in ingrijire persoana in virsta care nu mai poate avea grija singura de ea.La caminul de batrini se presupune totusi ca mai sint si alte persoane in virsta de diferite grade de incapacitate fizica sau psihica prin urmare batrinul aflat in incapacitate nu e izolat ci impreuna cu alte persoane in virsta deci riscurile ar fi mai reduse.Sansele de a primi ingrijire medicala sint mai mari pentru ca aceste institutii au contracte cu personal medical care acorda ingijiri medicale.

Intr-adevar totul depinde de calitatea umana ... problema ramane insa, caci cu greu o gasesti ... chiar si la aziluri scumpe sunt situatii grele pt. batrani ... totul este de fatada si frumos cand apare camera de luat vederi ... cunosc persoane care au schimbat mai multe asemenea locasuri, unde se percepeau sume semnificative, sau persoane care s-au prapadit repede, caci atentia care ar fi trebuit sa li se acorde nu a fost cea promisa, personalul fiind lipsit de omenie, asa cum este in majoritatea locurilor, spitalelor si chiar in salasurile patronate de biserici, unde chiar am intrat si am fost oripilata (luxul lua ochii, iar batranii erau legati de pat, sedati, chipurile sa nu se raneasca, fara sa-i scoata nimeni pe-afara, macar cu un carucior) ... De-afara totul este frumos, dar doar atat ... greu se gaseste un asemenea loc condus de OAMENI si cu personal uman, ca sa zic asa ... stiu ca ele exista, dar sunt putine si ocupate la maxim ... Credeti-ma, ma preocupa de foarte multi ani acest lucru si treptat-treptat am sters totul de pe lista, ramanand la ideea de a ramane in casa mea, caci noi nu ne putem compara cu strainatatea ... este greu sa ingrijesti un batran (stiu din proprie experienta), dar cine isi asuma, ar trebui s-o duca la capat in mod onest, iar ramasul in propria casa, iti confera o oarecare autonomie, atata timp cat esti in plinatatea facultatilor mintale si te poti deplasa cat-de-cat .... Va multumesc, inca o data, dl.Cornea. caci va consumati timpul pt. a discuta/comunica cu mine si va marturisesc ca m-am angrenat in dialoguri, mai mult pt. ca se mai informeaza si altii! Sarbatori frumoase si pace in inimi va doresc tuturor!