si eu ma gandesc la tot felul de posibile intrebari... si la raspunsurile pe care le-as da. bineinteles ca acum, acasa fiind, ma descurc f bine :), asa ca... sper sa nu am emotii prea mari sambata si sa ma simt in largul meu, ca sa ma pot exprima liber.
Eu as vrea sa-i felicit pe toti cei care au trecut cu bine, zic eu, de aceste probe - psihologic si interviu - si sa urez multa, multa bafta celor care urmeaza sa treaca prin "supliciul" #-o interviului de acum incolo.
Ii sfatuiesc sa-si pastreze emotiile in limite normale, sa fie degajati, iar raspunsurile vor veni de la sine, curgator.:)
De cate ori am fost in fata unor comisii de examinare, oricat de mari personalitati ar fi fost, m-am gandit ca in primul rand sunt si domniile lor oameni ca si mine si apoi sunt ceea ce sunt. Si asta m-a ajutat foarte mult in a-mi calma emotiile excesive si a trece peste acest fapt cu brio. Am luat necunoscutul ca pe o provocare si mi-am pus in miscare "ochii mintii", ca sa ma exprim mai plastic. :))
Din experienta mea cu examenele gen interviu, va pot spune urmatoarele:
- tinuta sa fie impecabila: sacou, camasa,pantalon, machiaj sau haine cat ma ne-stridente (reduceti la minim posibilitatile ca membrii comisiei sa fie subiectivi ca nu le-a placum movul de la cravata sau mai stiu eu ce); umerii drepti si cat posibil relaxati, nu cocosati.
-ganditi-va inainte sa intrati ca sunteti niste oameni care au luat un examen, nu oricine, iar cei din comisie nu stiu in ce masura ar fi reusit sa treaca prin ce ati trecut voi; deci, afisati o atitudine sigura de om care stie ce valoreaza, de profesionist; zambiti si fiti deschisi ca nu este inchizitia;
- elaborati-va raspunsurile, daca stiti ca va emotionati, vorbiti mai putin repede decat in mod normal, ca sa nu va balbaiti; fiti sinceri pe cat posibil, ca si ei sunt oameni si ganditi-va la ce va intreaba din perspectiva unui om obisnuit, nu superman.
La ultimul test psihologic pe care l-am dat (nu la inm, ci la alta institutie), la interviu m-a intrebat de ce doresc functia respectiva. Si i-am explicat d-nei psiholog ca asta consider eu a fi urmatoarea etapa normala si necesara in dezvoltarea mea profesionala, si ca imi doresc functia respectiva si pentru ca este mai solicitanta, presupune contactul cu oamenii, am multe de invatat din ea, dar si din ratiuni financiare - de ce nu? Si se pare caam fost apta, multi dintre colegii mei au picat insa la interviu, probabil ca psihologul a apreciat ca nu sunt sinceri (pe toti ne intreba acelasi lucru si ne punea sa vorbim despre functia pe care o aveam la momentul respectiv - ce activitati desfasuram si ce ne place la job-ul nostru). Deci raspunsuri cat mai firesti si mai predictibile, de bun simt, nu insultati inteligenta celuilalt prin raspunsurile pe care le dati.
cine invata dupa Mitrache, editia a VII-a?
cartea mea are greseli de tehnoredactare: la pag. 207-208 imi lipseste paragraful 305.Greseli si la pag. 250 si inca nu am terminat cartea#-o
La voi tot la fel este?