Nedreptate.

Stiu ca sunt doar o studenta, care tocmai a absolvit anul I, dar am sperante ca dupa ce voi termina Dreptul, sa pot deveni judecator. Poate nu intereseaza pe nimeni, dar aceasta decizie de a da la Drept si de a deveni judecator, am luat-o in urma faptului ca acum 2 ani am fost jefuita in fata blocului meu, la 50m. de scara si nimeni nu a facut nimic. Nu asta e important, ci faptul ca "judecatorul", caruia ia revenit cazul, i-a eliberat conditionat pe cei 5 frati-tigani, pe motiv ca nu reprezinta pericol social, desi aveau atunci 15 dosare, din care un viol si o vatamare corporala grava. Am fost si m-am interesat ce s-a mai intamplat cu ei, dar nimeni nu imi spune nimic, desi am acest drept in calitate de parte vatamata, si mai ales ca nu am fost citata niciodata. Am aflat doar ca unul dintre ei este acuzat si inchis pentru "abuz de incredere", conform art. 213/ C.p. Asta m-a facut pe mine sa dau la drept. Sunt sigura ca atunci cand voi fi judecator (daca imi ajuta Dumnezeu; sunt constienta ca va f.f.f.f. greu), nu voi face aceasta greseala. Acum, sunt inversunata, chiar si dupa 2 ani-aproape. Dar nu doresc nimanui, nici celui mai MARE dusman al meu, sa intoarca capul si sa-i fie teama de persoana care trece pe langa el, sa-i fie teama sa mearga seara pe strada. Va multumesc ca mi-ati ascultat "teama" de nedreptate.