Renuntarea la termenul extinctiv in contractele sinalagmatice

Sa cautam scopul legii si sa nu ne indepartam de acesta. Scopul legii este de a proteja partea care nu denunta contractul, in vederea asigurarii continuitatii serviciilor de care beneficiaza si in vederea identificarii unui alt prestator etc. Principiul este constituit de Art. 1024, care in acelasi timp instituie si exceptiile: beneficiarul termenului are dreptul sa renunte la el, cu exceptia cazului in care este stipulat expres termenul si in favoarea celeilalte parti sau imprejurarile dovedesc ca termenul este dat si in favoarea partii care denunta.
De la caz la caz, termenul poate fi considerat in beneficiul ambelor parti.
Situatia clasica de exceptie ar fi aceea in care partile au prevazut expres termenul in beneficiul ambelor parti.

Insa in cazul in care nu este prevazut expres cine este beneficiarul termenului, si in cazul in care partea denuntatoare ar putea fi pagubita de incetarea contractului fara termenul de preaviz, partile trebuie sa agreeze termenul de operare a denuntarii, pentru ca partea denuntatoare sa nu fie pagubita de renuntarea la termenul de preaviz.

De exemplu, daca partea denuntatoare este obligata sa asigure stocul necesar celeilalte parti, partile au confirmat impreuna cele comandate, necesare pentru beneficiar, iar mai apoi, din diverse cauze, vanzatorul denunta contractul, se poate considera, pe durata preavizului, ca termenul este dat si in favoarea vanzatorului, deoarece a achizitionat stocul necesar cumparatorului, potrivit necesarului acestuia.
Un alt caz ar fi acela al distributiei de produse cu regim special, care sunt comandate pentru beneficiar, purtand emblema acestuia etc.
In aceste cazuri, termenul este in beneficiul ambelor parti si incetarea contractului cu renuntarea/scurtarea termenului de preaviz trebuie stabilita de comun acord.

In cazul meu e un simplu contract de servicii, nimic care sa ma gandesc ca ar putea crea un prejudiciu denuntatorului.

Termenul e stipulat in favoarea ambelor parti contractante, prin urmare , renuntarea la acesta ( in esenta, discutam de o clauza contractuala care presupune acest termen ) trebuie sa fie rezultatul unei negocieri atat a prestatorului , cat si a beneficiarului.

Odata ce a fost incheiat un contract (care este legea partilor ), e clar ca acestea sunt tinute de obiectul acestuia.

Prin urmare, o modificare a acestuia va avea loc numai in temeiul acordului titularilor.

Recunosc ca nu inteleg de ce ai concluzionat ca termenul e in favoarea ambelor parti. Sigur ca fiecare are dreptul de a denunta contractul, dar o data ce una din parti isi exercita acest drept, de ce ar fi termenul pana la incetarea efectelor contractului stipulat in favoarea ambelor parti? Desigur, nu te contrazic, doar ca incerc sa-mi dau seama de criterii.

Procedeul 1. Informati partea denuntatoare cu privire la renuntarea la termenul de preaviz si propuneti-i incheierea unui act aditional in acest sens. Daca nu ridica probleme, incheiati un act aditional prevazand incetarea contractului, data incetarii, ultima facturare si plata, renuntarea la orice pretentii pentru daune dupa incetare etc. In cazul in care invoca prejudicii gasiti un termen (mai scurt decat preavizul) convenabil pentru ambele parti-dar nu vad ce prejudicii ar putea suferi. Renuntarea la termen poate fi supusa conventiei partilor, desi se declara unilateral, pentru evitarea neclaritatii termenului de operare a incetarii, a solicitarii ulterioare de despagubiri etc.
Procedeul 2. In cazul in care aveti certitudinea ca renuntarea la termen nu ii produce daune denuntatorului, consider ca modul in care se transpune renuntarea la beneficiu este notificarea renuntarii la beneficiul termenului si prevederea datei de incetare a contractului, si nu actul aditional. Renuntarea la un beneficiu este un act unilateral.