Chiar dacă discuția este oarecum off topic, sunt convins că îi va fi de folos celei care a deschis topikul.
Dvs faceți în continuare o comparație gen „mere cu pere”, adică închirierea pe termen scurt în regim hotelier, cu închirierea în regim normal pe termen mediu sau lung.
Nu ați sesizat diferențele care nu permit comparația ?
Haideți să le vedem :
1. Închirierea în regim hotelier necesită obținerea unui certificat de clasificare, operatorii economici proprietari și/sau administratori de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare, fiind reglementată prin ORDINUL nr. 65 din 10 iunie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism, cu modificările și completările ulterioare:
- prin ORDINUL nr. 510 din 22 februarie 2022 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 1 martie
2022, s-a pretins obținerea acordului asociației de locatari/proprietari SAU acordul proprietarilor cu
care operatorul economic persoană fizică are pereți comuni, pe plan orizontal și vertical;
- prin ORDINUL nr. 985 din 29 martie 2024 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 10 aprilie
2024, s-a pretins obținerea acordului asociației de locatari/proprietari ȘI acordul proprietarilor cu
care operatorul economic persoană fizică are pereți comuni, pe plan orizontal și vertical.
- după obținerea certificatului de clasificare, apartamentul devine „ structură de primire turistice cu
funcțiuni de cazare și alimentație publică”, intrînd în circuitul turistric și se schimbă regimul de impozitare din
rezidențial în nerezidențial.
2. Închirierea în regim normal, pe termen mediu sau lung nu necesită nimic din cele de mai sus, nexitand vreo reglementare și nici nu conduce la schimbarea regimului de impozitare.
Deci situațiile nu sunt „ oarecum identice ” ci total diferite, în primul caz apartamentul/apartamentele devenind structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare și alimentație publică ( adică spații comerciale) , iar în al doilea caz apartamentul/apartamentele rămâne/râmân ..... apartament/apartamente, fiind fără relevanță dacă legea nr. 196/2018 prevede sau nu vreo îngrădire proprietarului sau chiriașului care închiriază pe termen lung.
În concluzie dvs. sunteți în eroare iar ce a reținut instanța este temeinic și legal adică „ Având în vedere modalitatea în care este definită locuinţa în Legea nr. 114/1996, instanţa reţine că închirierea acesteia în regim hotelier reprezintă fără echivoc o reală schimbare a destinaţiei apartamentului nr. 75 din locuinţă în spaţiu cu destinaţie comercială”
Nu ar strica totuși să lecturați hotărârea instanței în integalitatea ei.
Lăsați povestea „ drobului de sare”, nu se aplică și am explicat de ce.
latka a scris:
Argumentul instantei e gresit, de aia nu-l accept, nu se schimba destinatia locuintei in spatiu comercial. Daca ar fi asa , atunci acest lucru s-ar intimpla si la inchirierea pe termen lung, ori nu am intilnit ca cineva sa considere ca s-a schimbat destinatia spatiului in acest al doilea caz.
Situatiile sunt aproape identice, marimea perioadei de inchiriere nu e un factor care sa determine schimbarea destinatiei.
Asa ca, va rog sa demontati argumentele mele, nu sa le persiflati. Si nu ma intereseaza link-ul.