Penalitati nerespectare program vizita minor

Toti copiii trebuie ajutati si indrumati sa se orienteze in viata, sa se adapteze diferitelor situatii. Nu amestecati relatia dv cu tatal cu drepturile copilului. Relatia copilului cu tatal sau este altceva, este diferita si independenta de relatia dv cu tatal. Copiii nu sunt traumatizati ca merg cu un parinte undeva, dar sunt traumatizati daca au parte de certuri, dosare, nu isi vad un parinte sau un bunic etc. Astea sunt circuri si lucruri de care ei nu au nevoie. Si nu au nevoie nici sa fie atat de dependenti de noi. Ei trebuie indrumati ca sa fie independenti, ca sa ajunga sa nu traiasca toata viata intreband mereu pe mama sau pe tata, ci sa ia decizii singuri. Pentru asta ei pot ramane in prezenta unor adulti straini incepand de dupa varsta de un an, este ok. Sunt crese, gradinite, sunt locuri de joaca unde copiii raman in grija unor straini, face parte din evolutia lor sociala.
Daca scopul dv este sa intelegeti dispozitiile legale, eu va mai pot explica pe parte psihologica de ce legea este asa, insa poate ar fi indicat sa discutati direct, aplicat pe speta dv. cu un psiholog care sa va ajute sa vedeti daca este sau ce nu ar fi in interesul copilului dv. in acea hotarare.
Daca insa scopul discutiei este sa ma convingeti ca legea nu este asa sau ca este proasta, atunci ne putem opri cu discutia.
Succes!

Stimată Anastasia Gar, platforma nu-mi permite să vă trimit mesaj privat. Nu am ce link să vă trimit, cazul despre care v-am amintit e real, mama respectivă şi azi plăteşte penalităţi, în condiţiile în care tatăl iubitor nu a mai fost la copil de 2 ani: mai mult, prin executor, măreşte penalităţile cu iindicele inflaţiei. Vă luptaţi cu morile de vânt! Actuala modificare a L 272/2004 a fost realizată sub presiunea unui grup , cu ajutorul grevistei foamei , grup din care fac parte vechi membrii TATA şi "Custodie Comună" şi din dorinţa de afirmare a unei deputate, care vrea să aibă la activ legi promovate.Cei care au votat nu cred că ştiu ce au votat, noile prevederi contravin legilor europene. În orice caz, penalităţile le poate obţine foarte uşor....

Liliana Gradinaru a scris:

Nu este posibil sa stabilim intr-o lege ce efecte va avea asupra psihicului unui copil, la nivel concret, o anume situatie. Suntem diferiti si procesam lucrurile diferit,m ne adaptam diferit la ceea ce ni se intampla.
In ceea ce priveste penalitatile, ele nu depinde doar de tata, ci mai ales de ceea ce face mama, parintele la care se afla copilul. Cat timp mama este disponibila sa colaboreze cu autoritatile pentru a realiza programul de vizitare, respectand drepturile copilului, penalitatile nu se acorda.

Eu am un caz cu tatăl care duce copilul la mama dar este refuzata în sensul de a rămâne la domiciliul ei.
Deși duce copilul și minora refuza are plângeri penale, penalități, furia judecătorilor civili și cam tot ce ii poate fi potrivnic.
Executorul aproape ca a vrut sa ia cu forța minora pentru ca este extrem de enervat.
Dar...nu a reușit...

Bietul om o sa achite și el cât va putea dacă nu vor reuși vreo masinatiune juridică spectaculoasa.

Deci, degeaba duce părintele copilul dacă este tata...

La mame situatia este ceva mai buna căci instantele le mai și ajuta.. câteodată...în aceste procese...

De 5 ani este cazul de care vorbesc...
S-au făcut consilieri psihologice și multe...

București 2024

Multumesc de raspunsurile pertinente. Chiar daca am avocatii mei cu care ma sfatuiesc, as vrea sa stiu si de la dvs exact cat e legal sa faca un executor judecatoresc. Poate atinge copilul? Il poate lua cu forta? Eu pot filma copilul meu in timp ce se va incerca executarea programului de vizita? Conform noii legi , cine poate stabili ca e alienare parentala? Expertiza judiciara psihologica?DGASPCul? Sau judecatorul singur este obligat sa constate alienarea daca copilul nu vrea sa mearga la un strain ce violenteaza mama fizic si psihic?

Sa inteleg sa legiutorul are pretentia de la mine sa validez un comportament abuzator fata de mine si fata de copil al unui adult, doar pentru ca este tatal biologic. Deci ce exemplu va fi pt baiatul meu? Sa invete ca asta e normalitatea? Sa faca si el la fel? Sa incurajez relatia cu el, chiar daca se poarta execrabil si nu urmareste decat scopuri materiale. Legea e defecta intrucat nu precizeaza diversele situatii posibile. Una e ca tata si mama sa isi creasca impreuna copilul si brusc dupa divort sa aleaga sa nu mai mearga la tata "pt ca a plecat cu alta femeie" cum se intampla des si alta e ca acel copil sa fie crescut doar de mama de la 1 an de zile, iar la 8 ani sa fie pus sa mearga la tatal biologic care , cand apare in zona, violenteaza fizic si verbal mama. Alienarea adica instrainarea nu presupune existenta unei relatii initiale? Cum pot eu sa ma instrainez de cineva pe care nici nu il cunosc?